Obiceiuri burgheze într-o ţară fără viitor

Valerian Sălăvăstru

România e o ţară arhiplină de parlamentari, miniştrii şi preşedinţi. Aţi observat cum ziariştii, dar şi poporul obişnuit, au plăcerea de a ţine în viaţă titulatura funcţiei publice pe care a ocupat-o la un moment un oportunist ajuns ales local?

Deseori, asistăm la situaţii penibile la tembelizor, unde la un „tocşou“ sunt doi miniştri de finanţe invitaţi în platou, de nu mai ştii care se înfruptă din bani publici acum şi care a făcut-o mai înainte.

În politică, nu omu’ face funcţia, ci funcţia face pe om!

De remarcat că, în timp ce Cristi Adomniţei încă este ministru pentru unii, Liviu Antonesei nu mai este preşedinte (scriitorul a condus Consiliul Judeţean înainte de anii 2000). Evident, ultimul reprezintă o excepţie, în virtutea faptului că pe el îl recomandă altele şi nu o funcţie deţinută la un moment dat. Să nu uităm însă de Constantin Simirad, care a mers până într-acolo încât pe uşa de la birou şi-a scris titulatura de… “ambasador”.

Trăim într-o ţară unde Ion Iliescu încă este preşedinte, Emil Constantinescu la fel, Adrian Năstase prim-ministru, Tudor Chiuariu ministru (asta-i tare, de tot), Ion Solcanu senator, Vasile Lupu deputat, Radu Prisăcaru prefect (cu şi fără cătuşe), iar Valerian Sălăvăstru inspector-şef. Iar lista poate continua la nesfârşit.