Foarte tare ne-am bucurat să aflăm, citind prin gazetele locale, cum că „Iașul devine polul parlamentarilor penali”; în sfârșit, suntem și noi primii la ceva! Vă dați seama ce invidie pe capul parlamentarilor de, să zicem, Cluj, Bacău sau Teleorman?! Meritul pentru această realizare incontestabilă, cu care toți greii Iașului din ultimii 23 de ani nu se pot mândri, revine, mai întâi, senatorului social-democrat de Strunga, Sorin Lazăr, urmărit penal pentru că le-a dat progeniturilor nu doar bani de buzunar, ci și niscaiva lefuri de la biroul parlamentar. Iar izbânda Iașului este completă grație deputatului liberal de CUG, Grigore Crăciunescu, care, pe vremea când era primar de Pașcani, i-ar fi lăsat fiului drept moștenire nu numai o afacere de dinți pe nume Interdentis, ci și oarece facilități patrimoniale din avutul public, chestie care – zic procurorii cei răi – s-ar chema „conflict de interese”.

Ne cam îndoim de sinceritatea deputatului-dentist care, prins la înghesuială, se jură că, vorba aia, a semnat ca primarul, fără să știe că era vorba taman de firma proprie. Totuși, să semnezi ca edil în funcție actele de concesiune a unui teren nu-i chiar același lucru cu a fi angajat al regiei de transport și a-i vinde un bilet propriului fiu…

În plus, zic sursele noastre cu ochi azurii și timpane electronice, dosarul ăsta cu terenul concesionat către firma de pus dinți și scos măsele nu ar fi decât un exercițiu de încălzire cu care procurorii încearcă să îl pregătească pe parlamentarul-stomatolog pentru meciul adevărat, de calificare în liga răcoroasă. Meci în care echipa procurorilor ar pregăti o strategie de tipul 3-4-3 (3 dosare, 4 capete de acuzare, minim 3 ani cu executare), bazată pe niște informații care, puse cap la cap și rezumate, vorbesc de un prejudiciu total de vreo 40 de milioane de lei (noi), din diverse asfaltări, borduri și trotuare, adus primăriei din Pașcani în vremea prosperului mandat al lui Crăciunescu.

Că procurorii, ca tot omul, umblă și ei cu intimidări, șopârle și intoxicări – asta o știe toată lumea. După cum bănuim că pășcănenii, după ani de regres, au descoperit și ei nu numai apa caldă, ci și forța de manipulare a informațiilor lansate „pe surse”. Dar toată această poveste ne aduce aminte de felul în care actualul deputat a înțeles să se apere de Curtea de Conturi, cea care descoperise și scrisese negru pe alb despre prejudiciul acela baban despre care vă vorbeam. Anume, în loc de acte doveditoare, mărturii și stenograme, Crăciunescu reacționase prin… versuri. Neavând nici dantura impecabilă și nici talentul deputatului, vă lăsăm pe dumneavoastră să judecați anvergura talentului său liric: „Un lung tren ne pare viața. / Ne trezim în el mergând, / Fără să ne dăm noi seama, / Unde ne-am suit și cand”.

Nu suntem noi în măsură să apreciem valoarea literară a acestor versuri, dar putem constata că lirica, pardon, crăciunesciană a funcționat în cazul Curții de Conturi. Până acum, cel puțin… Iar dacă nu va funcționa și în cazul procurorilor, atunci îi propunem deputatului-dințar următoarele versuri, ca să îl consoleze și să îi țină de cald la.. răcoare:  „Un lung tren pare pârnaia, / Ne trezim în ea plângând, / Fără să ne dăm noi seama, / Unde ne-au închis și când…”.

Zâna Măseluță