Despre femei… cu Gheorghe. Tudor Gheorghe

Maestrul Tudor Gheorghe, considerat un adevărat Bob Dylan al României, vine la Iaşi să elogieze ce a iubit cel mai mult în viaţă: femeile şi natura. Cântăreţ de balade folk, Tudor Gheorghe a fost un adevărat dizident în perioada comunistă, organele de represiune interzicându-i apariţiile pe scenă timp de un deceniu, până la Revoluţia din 1989. „În anii ’70 m-au rugat să rămân în America. Mi-au spus: Nea Tudore suntem aici peste un milion de români, hai rămâi, că ne alini durerile, ne faci să fim mai buni. Le-am zis că ştiu eu o ţară în estul Europei unde sunt 22 de milioane care suferă. Ei, cum era să las eu 22 de milioane pentru un milion!? Plus că pe mama o durea crunt un picior”, declară emoţionat maestrul…

Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe nu mai are nevoie de nicio prezentare. De sub mustaţa lui de haiduc bătrân au apărut cuvinte dure la adresa fostului regim comunist, a anticulturii dar şi vorbe blânde şi pline de dragoste despre ce a iubit cel mai mult în viaţă: natura cu cele patru anotimpuri şi femeile frumoase.

Luni, 28 februarie 2011, maestrul îi va încânta pe ieşeni, pe scena Casei de Cultură a Studenţilor, cu un spectacol de neuitat intitulat: „Al cincilea anotimp: Femeia”. Femeia, aşa cum a fost caracterizată ea cel mai bine de poetul basarabean Grigore Vieru. “Femeia este al cincilea anotimp în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii”. Spectacolul de la Iaşi îşi propune să aducă pentru toţi  iubitorii muzicii de calitate primele raze ale primăverii.

„Al cincilea anotimp: Femeia” reprezintă o continuare a îndrăgitului album “Anotimpurile poeziei româneşti”, maestrul Tudor Gheorghe reuşind să transmită un întreg amalgam de sentimente, de sensibilitate şi de duioşie. Succesul, cariera şi evoluţia lui Tudor Gheorghe pot părea “venite de la sine”, dar în spatele uriaşului său succes se găsesc ani de muncă înverşunată, de studiu intens şi de multe oprelişti şi nevoi. Având nenumărate probleme – adevărate ciocniri – cu organele de represiune din perioada comunistă, maestrului i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani, până la Revoluţia din ’89. În perioada ceauşistă, artistului i-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, cenzura culminând, în anul 1979, când spectacolul “Pe-un franc, poet” pe versuri de I.L. Caragiale a fost oprit imediat după premieră.

O carieră de excepţie

Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august, 1945, în comuna Podari, judeţul Dolj, într-o familie de ţărani. Are parte de o copilărie, dar mai ales de o adolescenţă dificilă. Tatăl său, cântăreţ de biserică, fiind arestat şi deţinut politic la Aiud. Tudor urmează cursurile Liceului “Nicolae Bălcescu”, din Craiova, după care continuă la Institutul de Teatru, din Bucureşti, clasa de actorie (absolvit în 1966). Tot atunci s-a angajat la Teatrul Naţional Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din ţară. După rolurile jucate în studenţie, debutează pe scena Naţionalului craiovean în rolul Paznicul tînăr din “Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu – un debut destul de modest, marcând, totuşi, începutul unei cariere pe care avea să o construiască prin talent, multă muncă şi abnegaţie, ajungând astfel unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi actori români. Până la adevărata afirmare, de peste câţiva ani, continuă să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori doljeni ai timpului, reuşind ca din roluri, de cele mai multe ori mici, să obţină adevărate bijuterii interpretative ca în “Visul unei nopţi de iarnă”, de Tudor Muşatescu, “D-ale carnavalului”, de I.L.Caragiale sau “Doamna nevăzută”, de Calderon de la Barca.  Între anii 1970 -1980 şi 1980 – 1990 a realizat creaţii de mare profunzime artistică în “Mitică Popescu”, de Camil Petrescu, “Filfizonul pedepsit”, de John Vanbrugh, “Unchiul Vanea”, de A.P.Cehov, sau inegalabilul “Pasăre” din “Piticul din grădina de vară”, de D.R.Popescu.  În 1969, după trei ani de studiu asiduu, iese la rampă cu primul său recital, “Menestrel la curţile dorului”. Succesul a fost nemăsurat, pentru prima dată în România un om, o chitară, farmecul şi poezia ţintuind în sală sute de spectatori pentru un timp record: peste două ore fără pauză. După alţi doi ani de studii aprofundate, făcute la Institul de Folclor, din Bucureşti, urmează al doilea recital, “Şapte balade”. Din 1969, anul primului recital, şi până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puţin de 22 spectacole – recital de muzică şi poezie. Începând cu 1996 a lansat un adevărat program cultural, intitulat “Tudore, deschide poarta !”, care conţine şapte noi spectacole, şase dintre ele fiind deja prezentate publicului, iar cel de al şaptelea aflându-se în lucru. Primul dintre aceste recitaluri – “Reîntoarcerea”, a fost înregistrat în vederea realizării primului CD Tudor Gheorghe, apărut la 1 iunie 1999.

Comuniştii au tras de mine să mă facă membru de partid, dar nu am vrut nici în ruptul capului!

Astăzi, Tudor Gheorghe îşi continuă neobosit cariera profesională începută în urmă cu 45 de ani, susţinând recitaluri în ţară şi străinătate şi interpretând roluri dintre cele mai diverse pe scena Naţionalui craiovean. Tudor Gheorghe: În anii ’70 m-au rugat să rămân în America. Mi-au spus: Nea Tudore suntem aici peste un milion de români, hai rămâi că ne alini durerile, ne faci să fim mai buni. Le-am zis că ştiu eu o ţară în estul Europei unde sunt 22 de milioane care suferă. Ei, cum era să las eu 22 de milioane pentru un milion. Plus că pe mama o durea crunt un picior. Şi pentru mine osia pământului trece prin piciorul ăla al mamei. Şi dacă pe mama o doare piciorul ăla, simt că Pământul nu se învârteşte cum trebuie. Nu am fost deloc comunist nu aveam cum. Tatăl meu fusese condamnat politic timp de 22 de ani. S-a tras de mine să mă facă membru de partid, dar nu am vrut. Şi nu m-am lăudat câtuşi de puţin cu asta după Revoluţie, când au apărut tot felul de dizidenţi care ţipau care mai de care cum fuseseră bătuţi dar ei de fapt au fost oameni politic angajaţi serios în comunism. Dar asta este. Ei cu ale lor, eu cu ale mele”, a precizat îndrăgitul artist, nemuritorul Gheorghe. Tudor Gheorghe.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *