Ca bârfitori, clevetitori și palavragii profesioniști ce suntem, ne cam ferim, în general, atât de chestiunile la care nu ne pricepem, precum creșterea viermilor de mătase, de cele tragice, precum sărăcia lucie din secuime, cât și de cele foarte gingașe, ca drepturile minorității întunecate, ritualurile masonice sau problemele bisericești. Există destui hanibaldumitrașci, monicatatoi și nicușorpădurari care să își dea cu părerea despre toate astea…

Numai că există vorbe și propuneri din zone sensibile, dar într-atât de strigătoare la cer – sau, în fine, la Ceruri – că pur și simplu nu ne putem face că nu vedem. De o hotărâre a mai-marilor Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de acum câteva zile vorbim, care au decis „iniţierea unor acţiuni de sensibilizare a oficialităţilor, în sensul introducerii sau revizuirii, în viitoarea Constituție a României, a unor articole care să facă referire la numele lui Dumnezeu, (…) importanţa tradiţiei creştine a poporului român, evidenţierea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut şi îl are în istoria ţării, a necesităţii predării religiei în şcoală (…)”. Cum Sinodul mitropolitan de la Iași nu-i chiar vreun călugăr zărghit de la Pocreaca, propunerea a făcut ceva valuri, în special printre politicieni, că tot se agită în perioada asta cu modificarea Constituției. Și-au dat cu părerea Crin Antonescu, Petre Roman și alții și uite că i-a venit și rândul primarului nostru – altfel vicepreședinte al PSD pe țară, adică cu un oarecare cuvânt de spus și în cele constituționale – să fie luat la întrebări. Întrebări la care Gheorghe Nichita a răspuns cam așa: „Dumnezeu, dacă-l ai în suflet şi dacă ştii să mergi la biserică, (…) nu trebuie să fie neapărat trecut în Constituţie. Credeţi că dacă o să trecem în Constituţie pe Dumnezeu, ceilalţi o să se oprească pe stradă, să-şi facă cruce, să fie mai pioşi sau să fie mai smeriţi? Eu cred că poporul, dacă-l lăsăm liber să aleagă singur şi să meargă la biserică, aşa cum a fost şi până acum, merge mai bine şi mai liniştit decât dacă i se cere”.

Nici noi nu credem că dacă scrii în Constituție despre Dumnezeu și Sfântul Duh, or să ajungă românii mai „cu frică de Dumnezeu”. După cum intuim ce dificil a fost pentru primar să-și dea cu părerea despre o chestiune propusă taman de vecinii de peste bulevardul Ștefan cel Mare. La o primă vedere, am zice că o asemenea modificare ar însemna să ne întoarcem cu vreo 90 de ani în urmă, până la Constituția din 1923, și să aruncăm la coș toate „fleacurile” astea europene cu „separația dintre stat și Biserică”, cu „dreptul la libera opinie”, cu „suveranitatea poporului” și alte alea. Chestiunea e cu adevărat delicată și necesită dacă nu o dezbatere cu adevărat serioasă – noi nu credem că-i cazul -, atunci maximă prudență în abordare. Nu de alta, dar nu-i de ici, de colo să fii afurisit și, mai ales, suparataxat ori refuzat la slujbe; oameni suntem și noi și nu se știe niciodată când ai nevoie de o cununie, o îngropăciune, o sfințire de BMW…

Toamna Patriarhului

P.S. Nu putem să nu ne gândim și la noul Papă, Jorge Mario Bergoglio alias Francisc, despre care citim că acasă, la Buenos Aires, locuia într-o garsonieră și obișnuia să-și facă singur mâncare și să meargă cu metroul și bicicleta. Asta în timp ce noi facem Mall-ul Mânturii Neamului, de jumătate de miliard de euro, dacă nu și mai bine…