Legile lui Murphy spun că telefoanele importante le primești atunci când ești la baie. Prin extensie, cele mai importante știri survin taman când nu le așteaptă nimeni. De sărbători, atunci când tocmai a mai avut loc un eveniment cu impact la public sau în alte situații de acest gen. Sfârșitul anului trecut a adus o astfel de știre, între Crăciun și Anul Nou, adică atunci când lumea se gândea la sarmale, cârnați și țuică. Curtea de Apel a dat o primă sentință în cazul care a zguduit mediul universitar ieșean astă vară. Un om de afaceri care ar fi intermediat o șpagă oferită de un student de la Universitatea „Petre Andrei” pentru a promova direct în anul III. Procesul continuă, pentru că doar omul de afaceri a recunoscut fapta, cadrele didactice implicate susținând că nu a fost vorba de nicio șpagă. Vom afla până la urmă cum stau lucrurile. Până una alta, ce se întâmplă totuși la UPA? Ce a mai rămas din cea mai mare universitate privată din Moldova? Ce o așteaptă?

Scurt istoric
Am mai avut noi ocazia să vorbim de începuturile UPA, de acum peste un sfert de veac. Până la moartea fondatorului, Petre P. Andrei, totul a mers bine, unversitatea căpătându-și renumele de cea mai serioasă universitate privată din Iași, într-o vreme în care orașul era plin de buticuri care pretindeau că fac învățământ universitar. De la fricțiunile dintre Doru Tompea și Niculae Niculescu asupra numelui celui îndreptățit să fie rector s-a ajuns la scandal public, care s-a prelungit până în 2009, când a izbucnit criza. Scăderea numărului de studenți, combinată cu o fuziune nefericită cu Universitatea „Appolonia” care a adus cu sine datorii mari, au lovit puternic instituția de învățământ, care a început să decadă. În august 2014 s-a ajuns la o veritabilă catastrofă de imagine, odată cu pierderea sediului central, turnul din centrul Iașului. Iar pe când părea că nimic rău nu se mai poate întâmpla, a venit și dosarul deschis de DNA împotriva capilor universității.

Alt sediu
Ce a mai rămas acum? Nu mare lucru. Universitatea și-a mutat sediul pe bulevardul Dimitrie Mangeron, pe lângă Facultatea de Inginerie Electrică a Universității Tehnice. Un spațiu insignifiant față de blocul turn, dar putea fi un nou început. La urma urmei, legea de acreditare a universității nu a fost abrogată, iar funcționarea sa nu ținea de un sediu sau altul. Universitatea are în continuare grad de încredere dat de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. Sunt deschise ca specializări de licență cele de asistență socială, drept, finanțe și bănci, contabilitate și informatică de gestiune, marketing, psihologie și științe politice.

Puțini studenți
Doar că ștampila din partea ARACIS este doar o cărămidă la temelia unei universități și nu ține loc de bani și studenți. Iar banii cam lipsesc, iar studenții, la fel. Nu se cunosc încă cifrele pe 2016, dar în 2015 UPA a avut un deficit de 4,63 milioane de lei, ceea ce este enorm. E drept, pierderile înregistrate de universitate sunt în scădere cu 23,3% față de cele din 2014, dar tot pierderi se cheamă. Numărul de studenți s-a stabilizat, după prăbușirea din 2009, dar la mai puțin de o treime față de vârful istoric al universității. Acum mai sunt 760 de locuri la cursurile de zi și 500 la masterat. Majoritatea profesorilor „cu nume” au părăsit universitatea, ceea ce a dus la scăderea calității învățământului. Pentru a-și păstra și studenții rămași, universitatea a făcut și mai multe concesii. Nici nu mai e nevoie să participi la cursuri pentru a absolvi. Trebuie doar să-ți însușești cursurile predate, ceea ce știm cu toții cât de relativ este. De la prezență opțională la posibile mișmașuri nu e decât un pas, care se poate face ușor. În fond, cine poate demonstra că n-ai știut cursul pentru care ai luat 10?

Pe muchie
O problemă este reprezentată și de cuantumul taxelor. Este comparabil sau chiar mai mare decât cel practicat la universitățile de stat. În funcție de specializare și an, taxele de studii sunt cuprinse între 3.000 și 4.400 de lei la licență și 3.600 – 4.400 lei la masterat. Asta, fără a pune la socoteală alte taxe, cum este cea de stocare a diplomelor, care poate ajunge la 500 de lei. Și învățământul de stat se află în criză de studenți, așa că absolvenții de liceu pot alege să studieze la o universitate mai sigură decât una privată. Viitorul se arată sumbru pentru UPA, iar anul acesta va aduce probabil verdictul. Dacă universitatea supraviețuiește și scandalului șpăgii, ar mai putea avea o șansă. Dacă nu, înseamnă că învățământul superior privat ieșean și-a epuizat resursele de încredere.