Bârfa de Iași a avut dreptate! Din nou!

Nu prea ne stă în fire să ne lăudăm singuri, deși e atât de plăcut, dar uneori e obligatoriu să faci și astfel de exerciții de modestie și sinceritate. Așadar, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dragi cititori și stimați telespectatori, Bârfa de Iași a avut dreptate! Din nou! De la noi aflați primii informațiile pe care nici măcar noi nu le știm! Suntem cei mai buni!

Ei bine, în ediția de săptămâna trecută, într-un superb articol intitulat „Informația deșteaptă se pregătește de somnul cel veșnic”, vă povesteam că televiziunea ieșenilor are probleme mari, foarte mari, spre enorme, din punct de vedere financiar. Că, din motive legate de simțul investițional, de proaspăta eficiență a organelor de control fiscal și de oarece vize canadiene, simpaticul patron și-a anunțat angajații că închide robinetul de bani și că își ia mâna protectoare de pe soarta firmei, lăsându-i pe angajați să se descurce cum i-o duce capul. Că anumiți soli ai postului, în disperare de cauză, umblă cu steagul alb pe Ștefan cel Mare, cerșind o ocazie de a pupa acolo unde, atâția ani, și-au lansat flegmele… Că, sub amenințarea unui faliment inevitabil, altfel deja vizibil prin lipsa contractelor de publicitate și întârzierea regulată a lefurilor, unii dintre găozari – altfel, dintre cei mai fideli „apostoli” ai sacrelor precepte ale patronului – fie au părăsit deja corabia, fie au început să dea semne de căință, reconsiderare ideologică și disponibilitate, doar-doar o avea nevoie altcineva – nu contează cine, dar să fie generos… – de deontologia lor…

Cam astea vă spunem, dar trebuie să recunoșteam că nici măcar noi nu eram pregătiți pentru „bomba” de miercuri, când, într-un săptămânal local, am citit, cu ochii cât cepele: „Aurel Dobaşu, proprietarul unei agentii locale de monitorizare a presei, a fost prezentat în această dimineaţă ca noul proprietar al postului de televiziune Tele M. Anunţul a fost făcut oficial în faţa celor 42 de angajaţi ai canalului media, în cadrul unei şedinţe la sfârşitul căreia fostul patron, Dănuţ Prisecariu, a ridicat din umeri şi a spus: «Asta este, n-am ce face…». (…) Odată cu încheierea tranzacţiei, Aurel Dobaşu devine şi directorul postului, fostul manager Mihaela Pădure fiind eliberat din funcţie”. Confirmările n-au întârziat să apară, simpaticul Dănuț Prisecariu declarând, cu modestia caracteristică, pentru o gazetă importantă: „Este adevărat că a fost vândut postul către Aurel Dobaşu, încă de acum câteva zile şi mai durează câteva zile pentru a se face toate schimbările. Suma pentru care a fost vândut postul Tele M este 1 euro, pentru că am dorit ca cel ce rămâne în loc să poată continua aceeaşi politică editorială ca până acum”. O culme de ingenuitate a fost atinsă, însă, de noul patron: „Contactat telefonic şi întrebat care este planul său de acţiune, Aurel Dobaşu a părut luat prin surprindere: «Lăsaţi-mă să mă dumiresc»”.

Interesant, nu?! Sigur că, date fiind suma fabuloasă de 1 euro și pierderile uriașe ale postului – de vreo 20 de mii de euro pe lună, de vreo 200 de mii de euro în 2011, din câte înțelegem –, schimbarea patronului numai „tranzacție” nu se poate numi… Pare, mai curând, un proces verbal de predare-primire, astfel încât fostul patron – hai să-i zicem așa – să se spele pe mâini și, totodată, să scape de mirosul de usturoi al gurii… Dar, la cât de sucit e „fostul”, cine știe…

Despre Aurel Dobașu, noul patron – hai să facem un efort și să-i zicem și lui așa –, nu prea știm ce și cum să vă povestim. Să zicem că e sau a fost sau, poate, va fi un fel de ziarist, că are un site de șopârle „de esență tare” în general împotriva primarului și a Palas-ului, că a prins ceva cheag – cu burta aferentă – vânzând niște „monitorizări de presă” din care barosanii cu bani, dar fără timp și fără prea mult discernământ puteau afla că albul e, de fapt, negru și invers, că și-a mai băgat nasul și prin oarece campanii electorale, fără succes… Dar cea mai importantă calitate a omului e aceea că, de ceva ani încoace, i-a devenit indispensabil – evident, în sensul de absolut necesar, a nu se confunda cu „indispensabilii” – fostului patron, altfel dependent de zvonuri anti-primar, dedesubturi halucinante și sfaturi prețioase despre cum se face presa de calitate…

Pe noi, însă, cel mai mult ne-a marcat suma acestei importante achiziții: 1 (unu) euro! Ni se pare un ghișeft corect; mai mult nici nu făcea… Nu vă ascundem, însă, că ne smulgem părul în cap de ciudă că n-am fost pe fază. Dacă știam că se vinde, făceam și noi o ofertă: dădeam dublu!

Dincolo de asta și fără să băgăm mâna în foc, dar cunoscând atât apucăturile, cât și prieteniile noului patron, am zice că vestea e în măsură să provoace fiori de fericire și fluturași în stomacul unui anumit ales din consiliul județean… Dacă, dincolo de plăcerea umană de a fi tămâiat la televizor, acesta va avea și alte satisfacții, concrete, de natură electorală, ne cam îndoim. Nu de alta, dar dacă ne uităm puțin mai încolo, spre Palatul Roznovanu, nu avem cum să nu vedem că ultimii 8 ani de „informație deșteaptă” l-au „coborât” pe un anumit primar de la vreo 45% la 60%…

TontIași