Expansiunea curselor operate de Aeroportul Internaţional din Iaşi pune pe jar imaginaţia multor localnici pasionaţi de călătorii, posibilitatea de a zbura direct către destinaţii precum Paris, Munchen sau Istanbul părându-li-se până de curând de domeniul fantasticului. Până şi sistemul educaţional local a avut de câştigat, la Iaşi luând fiinţă de curând prima şcoală de stewardese din Moldova. Oarecum şi el depăşit de efervescenţa care a cuprins pista aeroportului, directorul Marius Bodea a încercat să se relaxeze, discutând la o cafea cu Gina Noruţ, însoţitoare de bord pe una dintre rutele externe ale Iaşului.
Marius Bodea: Ce mai faci tu, Ginuţo? Uite, am făcut nişte cafea. E foarte bună, măcinată la reactorul unui Boeing 707.
Gina Noruţ: Uf, dom’ director, sunt foarte obosită. Abia am venit din cursă.
Aha, de unde? Roma, Londra, Tel Aviv?
Nu, tocmai am sosit dintr-o cursă de taxi, din Păcurari. Şoferul m-a băgat în toţi sperieţii, făcea nişte loopinguri prin Bucşinescu de parcă era la un miting aviatic. Dar şi ce gol de aer l-a prins că nu i-am lăsat bacşiş! Aşa-i trebuie, dacă se crede Aurel Vlaicu călare pe MIG.
Ginuţa, şi pe mine mă cam ia cu ameţeală când văd câte curse au răsărit pe aeroport. Păi, înainte, când te uitai pe radarele din turnul de control, singurele puncte pe care le vedeai mişcându-se pe monitoare erau cursoarele mişcate de operatorii de zbor în partidele de Solitaire.
Mie-mi spuneţi? Eu am pus cinşpe kile pe vremea când lucram pe cursa de Budapesta. Păi, dacă erau doar şapte pasageri pe şaptezeci de locuri, ce era să fac cu sandvişurile rămase pe stoc, să le arunc la păsările care ciocăneau în hublouri?
Auzi, dar am auzit că faci şi nişte ore la şcoala asta nouă de stewardese de la Iaşi. Cum merge treaba?
Da, susţin un curs foarte interesant, despre cum să intervină însoţitoarele de bord în caz de extremă urgenţă. Iniţial, le-am prezentat studentelor primul sezon din “Dezastre în aer”, iar a doua zi n-a mai venit nimeni la ore. Apoi am schimbat foaia şi am introdus o serie de documentare despre meniurile de First Class de la Etihad şi Emirates şi deja am douăzeci de cursante noi.
Chiar mă gândeam, oare n-ar fi util să diversificăm un pic bufetul pe rutele noastre?
Nici vorbă, e bun aşa cum este. Viena vine cu crenvurştii, Munchenul cu berea, Bologna cu spaghetele. Sper ca măcar Parisul să vină cu un meniu de la Coco Chanel, să-mi mai dreg uniforma obosită de atâta cosmopolitism culinar.
