Simona Vranceanu

Că eşti de aceeaşi parte a unei baricade sau că, prin afilierea la marea cloacă a politrucilor, prinzi posturi publice cum n-ai visat, nu înseamnă implicit că totul e uns cu miere şi frişcă, cu căpşuni înfipţi în burice şi pene de păun în fund. Asta o ştiu foarte bine şi doi tineri de viitor ai PDL, şi respectiv PSD, Andrei Buiceag şi Simona Vrânceanu. El, director la Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale (AJPS) Iaşi, ea, fostă directoare a aceleiaşi agenţii.

Andrei Buiceag, copilul de trupă al PDL, a fost adoptat acum ceva timp de rafinata doamnă Vrânceanu, pe care politica şi catedra i-a răpit timpul esenţial pentru un flirt pe măsura ei. Accidental, prin prisma rolului de coordonatori ai respectivei agenţii, dar şi prin mijlocirea unor prieteni comuni, cei doi au ajuns unul în braţele altuia, iar la trezire, stimata doamnă nu înţelegea ce caută în patul ei acel Buiceag de 1,50 metri, ea fiind o doamnă de anvergura Cameliei Gavrilă. După momentul supriză, paradoxal, relaţia a continuat, credem noi, în virutea inerţiei. Totul până la noaptea de pomină, când cei doi au apărut public, el încercând disperat de la înălţimea sa pitică să-i cuprindă tandru crupa, ea cu cotul pe capul lui, la o sindrofie, la Ciric.

Vorbele mieroase şi gesturile tandre îmbibate din abundenţă în alcool s-au transformat brusc în porumbei bezmetici care porcăiau pe la gura directorului, drept pentru care, de faţă cu cinstiţii comeseni, Buiceag cel Mic şi-a încasat-o zdravăn de la femeia de stânga, aflată pentru scurt timp în dreapta sa. Pesemne, doamna Vrânceanu şi-o fi cerut drepturile normale la viaţă, dar Buiceag era prea în ceaţă. Pentru a nu se mai petrece astfel de incidente, nădăjduim, mai ales că peste puţin timp domnul Buiceag urmează să se însoare cu o altă Simonă, că a înţeles că măcar atâta lucru: o doamnă cu prestanţă nu se ţine cu peroraţii vulgare şi …prestaţii sociale. Faptele contează.