Plânsete şi jale mare prin târgul Ieşilor, măi fraţilor. De parcă s-a prăbuşit cerul peste Adriana Bahmuţanu, iară Andreea Mantea s-o împăcat deja cu iubitu’ ei decoltat de la Vocea României, în lipsă de subecte ferbinţi, presa ieşană o găsit acuma cea mai lacrimogenă poveste dintre toate. Să nu vă gândiţi cumva la cine ştie ce dezvăluiri cu nudităţuri şi alte asemenea, că doară suntem în Săptămâna Mare. La mijloc însă, tot un păcat se află, o plăcere vinovată a românului, deodată ce dă colţul ierbii de supt zăpadă. Grătarul, căci despre el este vorba, va fi anul ăsta mai sărac în oferitul de evenimente, iar asta chiar din capul sezonului. După cum a anunţat viceprimarele Chirica, cică anu’ ista, gata cu chermezele de 1 Mai! Bârfitorii s-au crucit când au auzit una ca asta, iară vro doi presari de prin sala de conferinţe de la Pesedeu, că acolo s-o făcut anunţul mortuar, mai-mai să leşine pe supt scaune, nu alta. Cum adică? Ce blasfemie-i asta? Că e criză, am înţăles-o cu toţii, ne-a explicat-o el Băselu, dar să nu pui tu la rumenit nişte cârnaţi din aceia dolofani şi nişte mititei adevăraţi, fără carne de mânzuc prin el, parcă e prea de tot. Imediat, ca în filmele de Tarantino, prin faţa ochilor ne-o trecut aşa un văl gros de fum, cu toate amintirile noastre de prin tinereţurile jurnalistice, când partidoaiele să călcau pe bătături pe cele şapte coline, cu viţeluşi proţăpiţi şi cu berica la discreţie. Flash-uri cu nişte mici ce se înecau în muştar ne treceau prin minte, iară noi îi salvam, ca nu cumva să meargă stingheri pe lumea cealaltă…
Ne-a trezit însă conu’ Chirica din revelaţiune, că, dupe ce o lansat aşa o bombă, o venit apoi şi cu explicaţia. Mititeii şi cârnăţucii cică nu se mai dau anu’ ista de 1 Mai muncitoresc, din motive de post, nu de criză ori de sărăcie, că la un partidoi aşa de mare, lovelele n-ar fi o problemă. Asta nu ar însemna că şefii de la Pesedeu îs mai catolici decât Papa, dară, oameni cu frica lui Doamne-Doamne cum se declară, zâc ei că mai bine să moară doi trei presari de pofte, decât să îi afurisască popa, în Săptămâna Luminată. Toate astea au însă şi o veste bună, pentru cei cari s-o abţânut până acuma de la cărneturi, sperând că îi va scoate Pesedeul din foame. Surse demne de toată încrederea ne-au şuşotit pe la urechiuşe că micii, cârnaţii şi bericioaicele nu se iau, ci se reportează. Prin urmare, bârfitorii pot scanda şi ei de 1 Mai, alături de sindicalişti: presari de la toate ziarele, uniţi-vă! Că dacă n-am murit noi după 40 de zile de ştevie şi barabule, tot aşa, n-om muri nici de la o porţie dublă de chiolhan. Când o fi, că stăm cu ochi pe el ca pe butelie… (Kill Grill)