Ieşeanca care a lăsat Egiptul cu gura căscată

Miri

Miruna Gorban (Miri, cum o alintă prietenii) este o ieşeancă focoasă de 27 de ani, care, dezgustată de uşile care i s-au tot închis în cap, a plecat în lume să-şi croiască un viitor mai bun. La fel ca şi în cazul altor ieşence focoase de 27 de ani, talentul, frumuseţea şi inteligenţa Mirunei au trecut nebăgate în seamă în oraşul în care s-a născut şi a crescut, dar au ajuns să fie speculate şi recompensate la maxim peste mări şi zări.

Născută în Nicolina, într-o familie cu un singur copil, Miruna a impresionat de mică prin pasiunea ei pentru limbile străine şi prin rapiditatea cu care le învăţa. “La nici 7 anişori, Miruna vorbea deja fluent rusa, iar, doi ani mai târziu, îi citea pe Voltaire, pe Hegel şi pe Shakespeare în original”, povesteşte mama Mirunei, Doiniţa Gorban, care a divorţat în urmă cu doi ani şi trăieşte o frumoasă poveste de dragoste alături de Salid, un student la medicina din Bangladesh.

Eşecul unui geniu

În gimnaziu, Miruna devenise o obişnuită a olimpiadelor de limbi străine, unde ocupa numai locul unu, doi şi trei, iar în liceu acorda deja, contra cost, şedinţe de pregătire profesorilor din mai multe şcoli din Iaşi. Toată lumea îi prevedea un viitor strălucit, însă planurile de viitor pe care şi le făcuse aveau să eşueze într-un mod lamentabil.

“După terminarea liceului, în promoţia 2006, la Grupul Şcolar Nicolina, am simţit o puternică stare de surmenaj şi am hotărât să o las mai moale cu învăţatul şi să încerc, mai degrabă, să-mi aduc contribuţia la dezvoltarea municipiului Iaşi. Am mers la Primărie, unde am fost primită, iniţial cu amabilitate, de fostul viceprimar Constantin Neculau. I-am explicat cine sunt, ce performanţe am şi i-am cerut să-mi dea un post de conducere pe măsura capacităţilor mele. Să nu vă mire dacă vă spun că am fost nu numai refuzată, dar şi expediată, apoi, într-un mod ţopârlănesc. Eu i-am atenţionat pe toţi că am să plec din Iaşi, am să emigrez şi am să ajung să fiu regretată, dar n-am primit decât o privire bajocoritoare”, îşi aminteşte, cu tristeţe, Miruna.

Constantin Neculau

Cum se schimbă un destin

După acest episod nefericit, viaţa focoasei ieşence a luat o turnură neaşteptată. Plecată în Egipt, într-o excursie făcută cadou de fostul iubit, talentul lingvistic excepţional al Mirunei, tratat cu atâta băşcălie la Iaşi, a transformat-o rapid într-o mică vedetă a mediilor academice egiptene şi internaţionale. “Totul a început într-o zi când stăteam cu prietenul meu lângă o piramidă, aşteptând să intrăm înăuntru. De plictiseală, m-am apucat să scrijelesc cu pila de unghii pe o piatră, moment în care am auzit un ţipăt. M-am speriat, crezând că am făcut vreo boacănă, dar m-am trezit că sunt strânsă cu foc în braţe de un bătrân egiptean”, povesteşte, amuzată, focoasa Miruna.

Ieşeanca cu forme de invidiat explică apoi că bătrânul egiptean era nimeni altul decât Abuz al Sarî, unul dintre cei mai mari specialişti de nivel mondial în descifrarea scrierilor hieroglifice. “Era extrem de fericit şi mi-a povestit că se chinuia din tinereţe să descifreze ce scria pe piatra aia. Iar când eu am scrijelit linia de care vă vorbeam, lucrurile i s-au clarificat şi a înţeles, în sfârşit, mesajul”, povesteşte ieşeanca cu forme de invidiat.

Maşini, palate, interfon

Întâlnirea cu Abuz al Sarî a fost momentul de cotitură pentru Miruna Gorban. Realizând talentul extraordinar al ieşencei, Abuz a prezentat-o imediat în faţa Comisiei Academiei din Cairo, care a hotărât, în unanimitate, să o numească în funcţia de “şef corector texte antice”. “Dacă faci ceea ce îţi place, nu este deloc greu. Mai pun o virgulă, un semnul exclamării, o cratimă acolo unde trebuie şi e frumos”, spune Miruna. Şi bănos!, am adăuga noi. Pentru că ieşeanca are acum un venit anual de invidiat, este căsătorită cu preşedintele Academiei de la Cairo şi trăieşte într-un luxos palat de la ţărmul Mării Roşii, cu interfon, fântâni arteziene şi şofer la scară.

O întrebare pentru cei care îi vor citi povestea

Când o întrebi despre o posibilă întoarcere în Iaşi, privirea Mirunei se întristează instantaneu şi toate umilinţele îndurate aici se concentrează, parcă, în ochii ei imenşi. “Nu cred că am să mă pot întoarce prea curând… Am mai venit, ocazional, la Festivalul Berii sau la târgul de haine Tinimtex, dar o întoarcere definitivă este momentan exclusă. Sunt prea fericită şi mult prea preţuită în Egipt!”, subliniază focoasa Miruna, care are şi o întrebare pentru cei care vor citi povestea ei: “Cât de dreaptă vi se pare că este viaţa? Cine a ajuns mai bine, eu sau Neculau?”.