Cred că lumea-i judecă, poate cu prea mare uşurinţă, pe artişti! Ce dacă Otilia Cazacu a ajuns la Urgenţe, mai mult moartă decât vie, după ce a tras pe nas nişte cocaină, şi ceva păhărele cu haraşpincă pe gât? Halucinogenele, când e vorba de artă pe bune, chiar au marele talent de a te ridica, spiritual vorbind, taman acolo unde muzele îţi bagă limba în ureche. Ştiu asta de la un domn care a cunoscut un rasta-man, drogat lemn, care-i explica cum vine treaba cu integrarea în absolut, cu gustul culorilor şi plimbarea spirituală dintr-o dimensiune în alta, cu divinitatea şi multe alte grozăvii la care mintea noastră de abstinenţi nu ne va duce în veci, decât poate cu o doză de… etnobotanic sau măcar un cocârţ. Atâta doar că societatea asta limitată are nişte legi iar legile astea nu permit consumul de halucinogene în afara recomandării medicului, ba, mai rău, te procopsesc şi cu ani grei de puşcărie. Aşa că interesant ar fi de aflat cum şi de unde şi-a procurat fata cocaina, dar asta deja nu mai e treaba noastră, ci a organelor dezorganizate responsabile cu crima organizată. Oricum, îmi pare tare rău să văd că aşa un talent a luat-o razna, fata fiind chiar bună, ca artistă…

***

M-am mirat că Oajdea a rezistat aşa mult în PD-L, date fiind ieşirile lui repetate împotriva guvernului Boc pe la televiziuni. Daniel zice că are dreptul la opinie distinctă faţă de restul lumii, dar eu i-am spus însă (ori de câte ori am avut ocazia) că aşa ceva ar putea fi posibil în orice altă ţară în afară de România. Asta pentru că politica la români, cel puţin la momentul actual, nu înseamnă altceva decât să te înregimentezi într-un partid, să pupi dosuri ca să urci ierarhic în lista cu posibile funcţii, apoi, odată ce ai apucat să pui gheara pe un post zemos, să nu faci altceva decât să execuţi ce ţi se cere. Dacă eşti parlamentar ridici mâna la comandă, dacă eşti mare sculă pe la vreo instituţie publică execuţi comenzi, strângi bănuţu’ şi mai dai ceva şi pe la partid. Subliniez: nimeni în politica românească nu acţionează de capul lui, ci numai la comandă şi de sus în jos. Altfel, ia un şut în cur. Ceea ce Daniel Oajdea a şi primit cu dărnicie, dar şi cu o nefirească întârziere… Ei, şi-ntârzierea asta s-ar putea explica prin faptul că Guvernul Boc e unul fragil care preţuieşte în aur fiecare vot de parlamentar. Presupun însă că excluderea lui Oajdea din PD-L a venit la pachet cu certitudinea altor două-trei voturi compensatorii. Nu le mai numesc aici, pentru că lumea politică avizată le ştie deja, iar dacă le-aş face cunoscute publicului larg aici chiar nu ar mai conta pentru că oricum publicul larg nu contează.

***

Oricât ar poza Mircea Geoană în om providenţial de-al PSD-ului, cu tot scandalul ăsta iscat în jurul excluderii lui din partid de către „micul Titulescu”, el nu este un om providenţial. E doar un „luzăr” (looser – n.r.), un „prostănac”, vorba lui Iliescu. Pe scurt, Mircea Geoană e o labă trisă… de urs gunoier, lipită de tomberonul zemos al politicii româneşti, care însă nu-l mai vrea şi pace! Iar Geoană nu pricepe asta şi încă perseverează în greşeala de a nu se dezlipi, de a se crede buric, deşi nu este, nu a fost şi nici nu va fi mai mult decât este. Adică o labă tristă. Nu are simţul ridicolului, altfel poate că s-ar fi retras din partid şi toate funcţiile deţinute încă din momentul când a pierdut războiul cu Traian Băsescu, actualul preşedinte, care a şters cu el efectiv pe jos. Aşadar, să-i fie de bine lui Geoană tot rahatul în care s-a băgat de unul singur…