• de vreo două zile, ne bâzâie o muscă pe la ureche tot felul de poveşti legate de un credit pe care candidatul cu lipici la mortăciuni l-ar fi făcut, vezi dragă Doamne, pentru a-şi susţine campania electorală

Descarcă la 50 de Jouli! Clear! Jang!

Descarcă la 100 de Jouli! Clear! Jang!

Biiiiiiiip! Victorie! Pacientul mort; ora decesului 21 zerozero. Să vedem cum stăm cu exit-poala…

Cam aşa ar trebui să se desfăşoare o contra-smurduială la spitalul la care patronul este mai apropiat de cei care au dat Ortu’ Popii decât de cei care se ambiţionează să respire neasistat.

Prin târgul plin de coline ca listele de candidaţi cu şanse, merge vorba că omul care se promovează printr-o imagine ce aduce mai mult a Carlos din „Neveste disperate” decât a iubitor de cele sfinte ar fi comis un credit. Până aici, nimic necurat, ba chiar demn de lăudat în lumea capitalismului ca organizare socială. Însă, bâzâitoarele muşte ne tot şoptesc pe la ureche faptul că acest credit despre care s-a aflat acum ar fi unul cu iz de tămâie electorală.

Mai exact, cică patronul material al spitalului al cărui patron spiritual este primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale (thanks, Wiki!), Sfântul Sava pentru cei mai atei dintre dumneavoastră, ar fi făcut împrumutăciunea asta ca să aibă câţiva arginţi pentru a ajunge taman până în Dealul Mitropoliei. Scuze, scuze, nu mai e acolo sediul, e la casa de-i place partidului, adică aia a Poporului.

Ca unul care prăşeşte pe arealul economiei de piaţă, am o opinie foarte clară: ce vrea omu’ să facă cu (cacofonie intenţionată – n.r.) banu’ lui e fixamente treaba lui! Problema mea este însă cu totul alta: cum crede omul cu pricina că o să-şi scoată banii? Aici n-ar fi decât două variante.

1. Pune ban lângă ban din leafa de derutat şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în 4357 de ani (nu mă dă matematica afară din casă, aşa că am aproximat şi eu la plesneală) achită tot creditul;

2. Umple ţara cu praf de stingătoare, prin contracte oneroase. Staţi, staţi staţi, nu săriţi la mine, pentru că, în materie de contracte şi convenţii, adică din punct de vedere juridic, oneros înseamnă „care impune cuiva sarcini” şi nu ilegal, ilicit sau incorect, aşa cum este definit adjectivul în cauză pe DEX în jos.

Nu pot să închei fără să punctez capacitatea de anticipaţie a blăjuţului, care l-ar face să se întoarcă în mormânt până şi pe părintele SF-ului, Isaac Asimov. Din două motive: tot 1 şi 2, aţi intuit perfect.

1. A ştiut încă de anul trecut, de când a făcut împrumutu’, că va candida. Adică a crezut în steaua lui. Vai de steaua noastră!…

2. Şi-a ales să reoprească inima României, cu o viziune la fel de extraordinară a faptului că unii dintre contracandidaţi, cei de la ARD, evident, vor încerca să o repornească…

Yashi Sting