Fiecare oraș are propriile personalități cu care se poate mândri în țară și în străinătate. Unele dintre ele sunt de maximă notorietate și intens mediatizate. Altele sunt mai discrete, dar nu mai puțin valoroase din punct de vedere al contribuției pe care o aduc comunității. Vă propunem un demers jurnalistic inedit, menit să scoată din conuri de umbră oameni valoroși ai Iașului care merită să fie în atenția publicului ieșean pentru talentul și performanțele lor. Ei fac parte din elitele discrete ale Iașului.

Dacă spui „ieșean în străinătate”, te gândești de regulă la două lucruri: ieăeni plecați să culeagă căpșuni sau să lucreze în construcții și olimpici care se gândesc ce universitate străină le oferă mai multe șanse să prindă un loc de muncă bun peste granițe. Nici nu e de mirare. La urma urmei, principalele mărfuri de export ale României sunt forța de muncă ieftină și creierul uman. Iar cum Iașul nu duce lipsă de creiere, este firesc ca multe să fie exportate. Sunt însă și ieșeni care țin să demonstreze că exportul de inteligență nu trebuie să aducă plus-valoare doar străinilor, ci se poate și invers. Se pot face bani în străinătate, care să vină apoi în Iași, fără ca pentru asta să trebuiască să mergem noi prin Europa. Putem și noi să trăim pe spinarea străinilor, nu numai invers. Unii și-au deschis afaceri în străinătate, alții își vând marfa acolo. Unii sunt tineri sub 40 de ani, alții au trecut de 60 dar au un spirit tânăr. Ce veți citi mai departe nu este o listă completă. Nici măcar nu e cea mai reușită, căci suntem siguri că puteți și dumneavoastră veni cu exemple de acest fel, poate chiar mai bune. Ca să nu supărăm pe nimeni, am ordonat lista alfabetic.

1. Felix Aftene – artist plastic

Primul pe listă este un artist. Nu va rămâne singurul, pentru că nu degeaba ne lăudăm cu titlul de capitală culturală a României și cine știe, poate în viitor ne vom lăuda și cu cel de capitală culturală a Europei. Felix Aftene este vasluian prin naștere. Nu vrem să-l jignim, dar dacă ar fi rămas la sud de Scânteia, puțini ar mai fi auzit de el, în pofida talentului. Unul din cei mai titrați artiști scoși de școala ieșeană de sculptură, Aftene și-a demonstrat talentul de copil, obținând o diplomă la festivalul „Cântarea României”. Cei mai în vârstă vi-l mai amintiți. Pentru ceilalți, era o posibilitate ca lumina reflectoarelor să ajungă atât viitori artiști, cât și sculeri-matrițeri. Un fel de „Românii au talent” de acum. La bază, Aftene este pictor și este autorul conceptului grafic care ne va reprezenta în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană: Cronos înaripat. Arta lui e de fapt la mijlocul distanței între pictură și sculptură, îmbinându-le. Nu se poate să nu fi văzut măcar o dată pictura murală din sediul Direcției Generale a Finanțelor sau Capsula Timpului din fața primăriei. Sunt ale lui, iar stilul său a cucerit clienți în Franța, Italia, Elveția, Germania, Spania, Israel, Marea Britanie sau chiar SUA. Nu știm cât câștigă, și nici nu ne-a interesat. Contează că dolarii americani sau lirele sterline se transformă în lei românești și se cheltuie la Iași.

2. Ciprian Anițoaie – fermier

Ciprian Anițoaie reprezintă ceea ce se cheamă un „start-up”, fără nicio legătură cu asta. Acum patru ani și-a înființat o fermă de mistreți, cu trei scroafe și un vier. E un mic om de afaceri de nișă. Unii cresc porci vietnamezi, el mistreți. N-au colesterol, mănâncă mai puțin decât porcii domestici și se îmbolnăvesc mai greu de diversele molime porcine. A, iar carnea se vinde la preț dublu. Când am auzit noi de el, își calcula deja prețul transportului cărnii peste graniță. Între timp, probabil vinde deja în Europa.

3. Constantin Crengăniș – sculptor

Ne întoarcem la artiști prin Constantin Crengăniș. Am citit de două ori anul nașterii, căci cu greu ne-am fi închipuit că are deja 57 de ani. Sculptor, șef de promoție în 1992 la Universitatea de Arte. Avem spațiu limitat, așa că maestrul ne va ierta că nu-i prezentăm portofoliul de lucrări. Ne-ar mai trebui o ediție de ziar. Amintim totuși că busturile lui Gheorghe Asachi și Ion Creangă de lângă Biserica Sf. 40 de Mucenici din Copou sunt făcute de el.

4. Răzvan Girmacea – antreprenor IT

Răzvan Girmacea lucrează de zece ani în industria IT, ca patron. La 32 de ani, nici măcar nu se află la prima afacere. Pe aceasta, un magazin online de jucării educative, a vândut-o acum trei ani. E specialist în tehnologii web și SEO. Adică Search Engine Optimization. Adică face google-ul să fie google. E unul din cei care, prin diverse progrămele face ca un motor de căutare să-ți întoarcă rezultatele în câteva secunde și să-ți ghicească gândurile, aducând în prim plan exact ceea ce căutai. Ultima lui preocupare este monitorizarea online. De exemplu, să zicem că ai o firmă care participă la 10 licitații. Poți da 10 click-uri de cinci ori pe zi ca să vezi dacă nu a apărut ceva nou sau poți să primești un mail care te anunță pe ce site s-a schimbat ceva. Pentru un om de afaceri ocupat, este un aspect esențial. Iar lista clienților lui Girmacea, din SUA, India, Indonezia, Marea Britanie, Turcia sau Thailanda dovedește că realizează un produs esențial. Vânzările în România reprezintă doar a opta parte din cifra sa de afaceri.

5. Dan Lungu – prozator

Directorul Muzeului Literaturii Române, Dan Lungu, este unul din cei mai citiți scriitori ieșeni contemporani. Da, l-am citit și nou și l-am găsit amuzant și profund în același timp. Nu-i înălțăm noi statuie, că la o adică are cine să o facă. Afară de cei care au vreun interes să-i culeagă scamele, de statuie s-au mai ocupat alde Frankfurter Algemeine Zeitung și alte ziare străine. Revista franceză „Lire” spunea că „Lungu trebuie citit”. Noi vi-l recomandăm. „Raiul găinilor” a fost tradus și vândut în germană, italiană, franceză, spaniolă, slovenă, polonă și bulgară. Hai, că cititorii din fostele țări comuniste n-au nicio problemă să înțeleagă un subiect ca celel din „Raiul găinilor” sau „Sunt o babă comunistă”, dar s-ar părea că Lungu știe să scrie și pentru cei care n-au văzut lagărul socialist decât în poze.

6. Alin Neacșu – sculptor

La 40 de ani, Alin Neacșu intră într-o categorie mai nonconformistă de artiști. După ce a terminat Universitatea de Arte, tânărul sculptor a prins o bursă privată în Italia, unde a a vut și o expoziție personală. Nu-i de mirare că multe din cele vreo 200 de lucrări în bronz, marmură, piatră și lemn le-a vândut în „cizmă”. Altfel, poate fi găsit și în colecții din Franța, Elveția, Norvegia, Cipru, Grecia, Turcia, Germania sau Egit. De ce nonconformist? Păi, se mândrește că e unul dintre primii români care și-a deschis un cont de Facebook. A adus în fața primăriei copii după cele trei busturi furate din Copou, cu titlu de donație. Cu marfa la poartă, primăria n-a știut cum să reacționeze, așa că a refuzat donația. Tot el a sculptat un cap din marmură al Conchitei Wurst, tipul sau tipa cu barbă și rochie care a câștigat recent Eurovisionul. Neacșu și-a exprimat convingerea că lucrarea va fi apreciată. Ce-i drept, e drept: seamănă cu originalul.

7. Alexandru Pădurariu – antreprenor

Afacerea derulată de Alexandru Pădurariu ar provoca pe de o parte exclamații feminine încântate: „vai, ce drăguț!”, iar pe de altă parte, protestele ecologiștilor. Crește chincilla. Știți, chestiile alea mici, pufoase și urechiate provenite din Anzi. Nu le crește ca animale de companie, ci pentru blană. Nu vă povestim câtă muncă este în afacerea asta, că ne-am lungi povestea prea mult. Zicem doar, așa ca amănunt, că animăluțele au o adevărată pasiune să se tăvălească în nisip, ca vrăbiile. Le face blana mai sexy. Nu orice nisip, însă. Omul îl aduce din Ungaria, unde trimite și animalele pentru a fi transformate în pielicele și apoi în haine de blană. Le vinde cu 30 de euro exemplarul, în condițiile în care într-un palton intră și 120 de chincilla. Pe animalele folosite pentru un palton, el scoate astfel 3.600 de euro. Mă rog, paltonul se vinde cu 10-60.000 de euro, dar asta e de-acum afacerea ungurului, nu a ieșeanului nostru.

8. Dragoș Pătrașcu – artist plastic

Mai pomenim un artist, pentru că ar fi incorect să-l uităm pe cel mai cunoscut grafician ieșean. Mă rog, tot vasluian, ca și Aftene, cu liceul făcut la Galați, dar facultatea și talentul l-au adus la Iași. La 61 de ani, Dragoș Pătrașcu este un artist împlinit. Titular al catedrei de grafică din cadrul Universității de arte, conferenția universitar, doctor, cu expoziții și vânzări pe tot mapamondul. Austria, Israel, Italia, Franța, Rusia, Germania, Ungaria, Cehia, Croația și chiar Brazilia sunt jaloanele unei cariere artistice de excepție.

9. Ovidiu Rânja – alpinist

Sunt și ieșeni care au fugit împușcați din țară, pentru a scăpa de tarele noastre balcanice, fără însă a-și lua și rădăcinile la spinare. Fiu de deputat țărănist, pasionat de alpinism, Ovidiu Rânja a încercat să-și transforme pasiunea în afacere, deschizând o firmă de alpinism industrial. Cum nu înțelegea de ce ar trebui să dea șpagă pentru a prinde un contract, câtă vreme avea cea mai bună ofertă, și-a deschis o filială la Strasbourg și și-a mutat centrul de greutate în Franța. În 2009, a prins un contract chiar mișto: revopsirea turnului Eiffel. Cu 25 de alpiniști, 10 români și 15 maghrebieni de-ai lor, Rânja a transformat 60 de tone de vopsea într-o nouă cămașă de protecție pentru simbolul capitalei Franței. Revopsirea turnului este o operațiune care se face o dată la șapte ani. Așteptăm să vedem dacă prinde și contractul de la anul. Oricum, sună mișto: „Ro Alpine SRL Iași, filiala Strasbourg”, nu?

10. Florin Soprovici – antreprenor

Încheiem cu o afacere încă măruntă, dar un exemplu că se poate face ceva interesant și cu niște mărunțiș european. Florin Soprovici și-a deschis acum cinci ani un atelier de statuete din ipsos. Puțini ar paria pe așa ceva, dar treaba merge suficient de bine ca omul să trăiască din asta. Știți genul de statuete tematice, de Crăciun, Sf. Nicolae sau Halloween. Le legi o fundă, le pui într-o sacoșă cu o sticlă de vin și le oferi cadou. Sau le pui pe peluză, ca pitici de grădină. Încă nu vinde în străinătate, dar tatonează terenul. Succes!