Vremea deprimantă din ultimele zile l-a marcat şi pe maestrul Emil Brumaru, poet, acesta traversând o evidentă perioadă de melancolie. “Mă învîrt greoi toată ziua între televizor, mașina de spălat, computer, aragazul pe care fac cafeaua, cărțile căutate îndelung prin vrafurile insondabile, fantasmări nescrise, librăriile din centru, nonstopurile de unde iau lapte, mere, pîine… Uneori printez versuri venite brusc, cu o poftă ciudată de a le aduna în mape… să fie acolo, rezervă… Și am permanent un sentiment extrem de dureros de pierdere, de irosire a vieții, de neîmplinire a ceea ce visam să devin în adolescență…”, mărturiseşte poetul pe pagina sa de Facebook. Fruntea sus, maestre! Păi dacă şi matale, care respiri viaţă prin toţi porii femeilor dezbrăcate în versuri, ai astfel de gânduri negre, ce să mai zică omul obişnuit, care îşi risipeşte timpul prin negura traiului de zi cu zi…