La Iaşi, dar şi în celelalte mari centre universitare din ţară, există o discrepanţă uriaşă între calificările obţinute de absolvenţii de studii superioare şi cerinţa de pe piaţa muncii. Din cauza asta suntem în faţă un paradox: pe de o parte avem tineri bine instruiţi, dar şomeri, iar pe de altă parte avem companii de top care vor să angajeze, dar n-au pe cine.
Toată lumea a auzit de ideea de șomer cu diplomă. Și toată lumea știe că există fabrici de diplome care îi scot pe acești șomeri, pe bandă rulantă. Sunt facultățile de șomeri. Cele pe care le termini, îți iei diploma și pleci direct în Spania, la cules de căpșuni, că șansele de a găsi un loc de muncă pe domeniul absolvit sunt minime. Le avem și noi, la Iași, la fel cum, totuși, sunt și facultăți pe ai căror absolvenți se bat angajatorii. Unde e problema și cum ajung mii de tineri să bată la ușa AJOFM, în timp ce alții prind imediat un loc într-o multinațională? Hai să vedem.
Inflaţie de jurişti
Statistic vorbind, 20% dintre absolvenții de facultate sunt șomeri. La prima vedere, nu e chiar rău, pentru că asta înseamnă că patru tineri din cinci lucrează după terminarea studiilor superioare. În Italia, 44% din tinerii sub 25 de ani nu lucrează. Doar că statistica spune ceea ce vrei, dacă știi să învârți cifrele. Vorba aia: există minciuni, minciuni sfruntate și adevăr statistic. Dincolo de faptul că modelul de viață italian presupune ca tânărul să stea acasă la mama până după 30 de ani, deci își permite să caute mult și bine un loc de muncă, statistica nu spune nimic despre câți din cei 80% din tinerii români care lucrează după terminarea facultății activează în domeniul pentru care s-au pregătit. Am paria că nu prea mulți. De exemplu, facultățile de drept din București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova și Sibiu au scos la bătaie în 2012 un număr de 9.000 de locuri pentru tinerii studenți. Vreo 530 doar la Iași, doar la Universitatea ”A.I. Cuza”. Și vorbim doar de facultățile de stat. Fără cele 22 de facultăți private de profil. Toți absolvenții de drept din țară s-au bătut în 2012 pe 720 de posturi de avocați stagiari, 136 de notari stagiari, 70 de judecători și 60 de procurori. Tot ce înseamnă administrație publică, firme private sau instituții de stat au căutat, în același an, 600 de posturi de jurist. Total general, 1.586 de posturi. O treime din ele puteau fi ocupate numai de absolvenții de la ”A.I. Cuza”. Pe țară, doar un absolvent de drept din șase își găsește un job în domeniu. Restul, fie au îngroșat numărul celor 94.000 de tineri sub 25 de ani care sunt șomeri cu diplomă, fie au lăsat naibii științele juridice cu care și-au mâncat ficații timp de patru ani și s-au apucat de altceva. De vânzări, de exemplu, că limbuția de avocat prinde bine când e vorba să convingi clientul să-ți cumpere marfa. Partea proastă e că în această situație, absolventul de drept se calcă pe bătături cu cel care a terminat departamentul de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor la FEAA.
Nu-s în nomenclator
În Iași, avem măcar zece facultăți care scot șomeri. Unele, pentru că pur și simplu scot mai mulți specialiști decât este nevoie. Dreptul este util, firește, dar am văzut care este situația în cazul acestui domeniu. FEAA îi suflă puternic în ceafă, din același motiv. Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice are în plus dezavantajul că nici măcar nu scot un calificat într-un domeniu inclus în nomenclatorul de meserii sau care să se regăsească pe listele AJOFM. Cu excepția Asistenței Sociale, secție care va avea oricând locuri libere pentru absolvenți la Direcția Generală de Asistență Socială, cu rezerva că leafa este mizeră. Altfel, de câte concursuri pentru un post de politolog sau analist politic ați auzit vreodată? Deși nouă ca domeniu, opțiunea Științe administrative este de-a dreptul sinucigașă. În principiu, poți lucra oriunde în administrația publică. În practică, nu există în tot județul decât un singur primar care să fi terminat această facultate, din ’98. E vorba de cel din Balș, iar ultima oară când am auzit de el, tocmai îl dăduse în judecată DNA. Un absolvent din 100 câți scot anual Științele administrative știam și noi, și nici ăla nu se simte bine.
Jurnalişti la foc automat
De jurnalism n-ar trebui să pomenim, că e vorba de jobul nostru, dar ne place să fim corecți. Subsemnații n-am terminat jurnalismul. Între noi fie vorba, un șef dat dracului și niște șuturi mai jos de șale timp de două – trei săptămâni sunt suficiente pentru a învăța să scrii o știre. Cum se face o documentare, cum îl faci pe unul să mărturisească ce lapte a supt între zero și un an sau cum să bați sexy din gene pentru a obține o informație cheie înveți din mers, nu din facultate. Și la urma urmei, de câți ziarisți credeți că este nevoie în Iași? Dacă sunt 100 în toate redacțiile din Iași, deja exagerăm.
Metalurgia şi textilele
Alte facultăți pur și simpu trăiesc în altă epocă. Scot absolvenți, dar ei nu au unde se duce. Metalurgia este un exemplu. Sau, mă rog, Știința și Ingineria Materialelor, cum se cheamă acum. Pe vremuri, scotea specialiști pentru CUG sau Metalurgica. Acum, își caută studenți pentru a-i pregăti ca șomeri, căci alte opțiuni nu prea sunt. Pe myjob.ro, Metalurgia nici nu există ca domeniu. La limită, se mai pot găsi posturi prin Canada sau Australia, dar cu experiență inclusă, adică fără șanse pentru tinerii absolvenți. Textilele ar fi alt exemplu din această categorie. Industria textilă ieșeană era acum zece ani pe moarte. Acum, e în letargie, iar miracolul de la Pașcani al Doinei Cepalis nu dă semne să se repete și în restul județului.
Inadecvare
În fond, problema absolvenților rezidă în vreo două – trei idei legate una de alta. În țări precum Suedia, elevilor de liceu li se prezintă diverse opțiuni pentru viitor, chiar dacă în general nu sunt interesați de cursurile universitare. La noi, consilierea elevilor înseamnă de fapt că reprezentanții diverselor facultăți își fac reclamă pentru a-i atrage. Nu că respectiva facultate ar asigura un viitor tinerilor, cât un prezent profesorilor. O bună parte din banii pe care îi primește o universitate sunt alocați în funcție de numărul de studenți. De aici, și lipsa de interes a universităților cu privire la ce se întâmplă cu absolvenții. Dacă finanțarea de bază s-ar acorda în funcție de procentul de absolvenți care își găsesc slujbă în domeniul studiat, lucrurile ar sta probabil altfel. Câtă vreme însă universitățile sunt interesate nu de piața muncii, ci de catedrele profesorilor, de unde specliaști în domeniile care se caută?
Ce se caută
Apropo, ce se caută, totuși? Păi, tocmai domeniile în care nu poți trece un examen memorând cursurile, ci alea în care chiar trebuie să pui burta pe carte. La noi, 53% din absolvenți au terminat științele economice, sociale sau dreptul, în timp ce media europeană pe domeniile astea este de 35%. Deficitul de ingineri este de 64%, conform patronatelor din industrie, iar Delphi sau Continental asigură internship-uri pentru studenții dispuși să vină la ei. Se mai caută în draci automatica, informatica și nu în ultimul rând, medicina. Asta, de când a început exodul cadrelor sanitare în Vest. Cândva pe ducă, chimia și mecanica au reînceput să fie căutate, ca și agronomia și științele asociate. O bună idee au devenit limbile străine. Dar nu engleza și franceza, că pe astea le știe toată lumea. De la spaniolă și germană încolo. Cu cât mai rară o limbă, cu atât mai mare leafa pe urmă. O olandeză sau norvegiană de exemplu. Chineză, cineva?
Doar 13,6% dintre români au studii superioare
Suntem ultimii în Europa ca proporție de absolvenți de studii superioare în totalul populației. Și s-au luat în calcul inclusiv cei plecați peste graniță. Dintre toți românii, 13,6% au studii superioare. În Italia, procentul este de 13,8%, dar media europeană este de 24,5%. În Germania, deși doar 43% din nemți iau bacul, procentul absolvenților de universități este de 24,1% din populație. Acolo, dacă iei bacul, ai toate șansele să termini și facultatea. În Franța, procentul este de 27,9%, iar în Spania de 29,6%. Recordul este deținut de Marea Britanie: 34,7% din populație are studii superioare. Ca să ne uităm şi la vecini, vă dăm o singură cifră, din Bulgaria: acolo 20,7% din populație are studii superioare.