Acum ceva ani, Iașul încerca să-și facă intrarea în lumea mare a artei românești înființând un festival internațional al filmului. Deși prima ediție a fost bine primită atât de public, cât și de critică, festivalul a capotat după doar a doua ediție. Era practic imposibil să concurezi cu TIFF-ul clujean, deja consacrat. Deși avem o orchestră formidabilă la Filarmonică, orchestră pe care și marele Sergiu Celibidache a elogiat-o, nici nu putem visa să luăm fața Festivalului „George Enescu” de la București. Nici în materie de operă și operetă, nu prea are sens să încercăm. Festivalul internațional de profil de la Timișoara a bifat deja a 16-a ediție. Unde să te mai bagi? Pe teatru? Bugetul festivalului internațional de teatru de la Sibiu este în acest an de aproape 9 milioane de euro, iar festivalul este deja considerat al treilea mare festival european al muzelor Thalia și Melpomene din Europa, după Edinburgh și Avignon. Și chiar de-am zice că intrăm și noi în hora asta, până să devină festivalul ieșean suficient de cunoscut, el ar trebui susținut prin forțe proprii. Cum explici publicului că ai 35-40 de milioane de lei disponibili, dar nu asfaltezi, ci faci teatru? Și atunci?
Ca experimente
Mai puțin vizibil și privit ca o artă oarecum minoră, este teatrul pentru copii și tineri. Greu de spus de ce este văzut altfel teatrul „mic”. Poate pentru că este vorba de copii și tineri, dându-se din oficiu o notă de neseriozitate. Că o astfel de concepție e o prostie, o poate spune orice critic teatral. Nu ții un festival în picioare timp de peste 40 de ani, cum este cel de teatru de păpuși de la Zagreb, cu o chestie neserioasă. Nici nu aduci 80.000 de spectatori la 350-400 de spectacole ca la Festivalul internațional de teatru pentru copii de la Kuovola, din Finlanda, dacă nu ai ce arăta. De altfel, orice regizor va confirma că multe dintre inovațiile din teatrul modern au apărut ca experimente ale teatrului tânăr, nu ale celui clasic.
„Oraș al inovației”
Am putea face din Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr organizat de 8 ani de către Teatrul „Luceafărul”, o marcă a Iașului? Dacă da, cum? Ce ne trebuie pentru a identifica Iașul ca oraș al teatrului tânăr? Să ne aducem aminte că o idee de brand al Iașului de care s-a vorbit la un moment dat era tocmai aceea de „oraș al inovației”, iar candidatural Iașului la titlul de capitală culturală europeană se bazează tocmai pe conceptul de modernitate perenă a tradiției seculare. Putem vinde un oraş de 600 de ani ca un oraș tânăr și al tineretului?
Încet și solid
Pentru a ne găsi locul pe scena internațională a teatrului tânăr este nevoie de bifarea câtorva puncte cheie. În primul rând, tradiția și continuitatea în organizare. FITPTI a debutat în 2008, cu prezența a 16 trupe din opt țări, inclusiv Elveția, Franța, Spania sau SUA. Cele două săli ale Teatrului „Luceafărul” au fost arhipline la toate cele 21 de spectacole, ceea ce arată că publicul ieșean este doritor și de un astfel de teatru. În același an, un spectacol ieșean a primit „Premiul special pentru cel mai încântător spectacol” la reputatul festival internațional al Artei Păpușerești de la Praga. Nu ne-am propus însă prezentarea unei liste de participări și premii, pentru că nu acesta ne este scopul acum. Pe scurt, FITPTI este un festival care a crescut încet și solid, în acest an obținând statutul de Festival European EFFE. O confirmare a valorii.
Cu bani puţini
Bun, dar vorbind de EFFE, trebuie spus că vorbim de intrarea într-un grup de 761 de festivaluri desfășurate în 31 de țări europene. Cum faci saltul în elită, dincolo de consacrarea pe care ți-o aduce timpul? Firește, un factor cheie este banul. Bugetul anual al festivalului ieșean a fost constant de 2-300.000 lei, bani proveniți din veniturile proprii ale Teatrului, Consiliului Județean și Primăriei. Comparată cu cheltuielile făcute la Sibiu, la festivalul de teatru „mare” sau cu cele făcute la Edinburgh la mega-festivalul lor, suma este ridicol de mică. Și ăsta este un lucru pozitiv. Se pot face lucruri mari și cu bani puțini. Bugetul Festivalului Mondial de Teatru pentru Copii Stratford din Ontario, Canada, care se va desfășura în iulie anul viitor, e de doar 400.000 de dolari. Și e festival mondial, da? Sunt bani pe care îi poate găsi oricând Primăria sau CJ chiar fără să apeleze la sponsori.
Promovare și curaj
Cu toți banii de pe lume însă, dacă nu ne promovăm, nu iese nimic. Degeaba ai cele mai „bio” roșii din toată piața, dacă nu scrii pe ele și nu strigi că le ai, să te audă tot clientul, nu le vinzi. Dați un search pe google după „FITPTI romania” sau o combinație similară. Întâi google te întreabă dacă nu cumva ai vrut să scrii altceva. Dacă insiști că asta ai căutat, îți întoarce rezultatele. N-am găsit niciunul în altă limbă decât româna. Dar poate nu am căutat noi bine, mai știi? Dar nici nu am auzit de promovare externă a FITPTI prin CJ sau Primărie. Nu e niciun folos ca Teatrul „Luceafărul” să culeagă premii oriunde se duce, dacă nu ne lăudăm și marfa pe care o avem acasă. În ultimă instanță, FIE și FILIT sunt două exemple că și la Iași se poate gândi în stil mare fenomenul cultural, deci se poate. Ceva bani, nu mulți, promovare și curaj. Ne băgăm?
