Filmele româneşti ne intoxică? Şi, totuşi, pe străini îi fascinează. La fel se întâmplă şi cu una dintre ultimele producţii româneşti ieşită la vânătoare de premii internaţionale.
„Mănuşi Roşii”, regizat de Radu Gabrea, este o ecranizare după romanul cu acelaşi nume, scris de un preot luteran, Eginald Schlattner.
Uneori, este important să ne amintim pentru a nu uita, însă românii par a se plictisi de subiectul comunismului şi a Epocii de aur. Perioada ceauşistă devine încet-încet neinteresantă, mai ales pentru generaţia tânără, ancorată puternic în prezent şi focusată pe problemele specifice.
Eginald Schlattner îşi povesteşte viaţa printr-un alter ego, Felix Goldschmidt. Povestea filmului are loc în perioada anilor ’50, mai exact, după Revoluţia din Ungaria. Personajul principal, Felix, este dus la Securitatea din Braşov şi este supus unei perioade lungi de anchete şi tortură. În final, cedează psihic şi semnează o declaraţie prin care întemniţează 5 scriitori saşi.
Despre teroarea roşie
Filmul pune în discuţie modul stalinist al proceselor care se realizau în acea vreme. Cel puţin în cazul intelectualilor care aveau legături cu Occidentul.
„Toate erau înscenări”, spune Radu Gabrea, regizorul filmului, „Nu erau procese în care se căuta un vinovat, ci se creau poveşti pentru a inculpa pe cineva. Se asemănau cu procesele staliniste din anii 30. <Mănuşi Roşii> este un film despre un proces construit, un scenariu ca o regie”.
Aproximativ 70% din peliculă s-a turnat într-o închisoare construită în totalitate pe platourile de filmare. Ca mai toate filmele româneşti, acesta a avut un buget destul de mic, în comparaţie, desigur, cu filmele hollywoodiene. Însă, actori mari ca Marcel Iureş sau Andi Vasluianu au avut interpretări de excepţie. Unii critici de film, consideră, totuşi, că personajele securiste sunt foarte accentuate, exagerându-le şi împiedicând, astfel, să prindă suflul de noutate al filmului românesc.
Despre această şcoală românească de film, aşa cum s-a impus aceasta în afara graniţelor ţării, Radu Gabrea spune:
„ Acest stil s-a format datorită banilor pe care i-a putut obţine. Asta semnifică stilul minimalist al şcolii româneşti. Înseamnă a adapta esteticul la banii pe care îi ai”.
