La sfârșitul lunii trecute, șefei Operei ieșene, Beatrice Rancea, i-a fost evaluată activitatea. Comisia din cadrul Ministerului Culturii care s-a ocupat de asta i-a dat 10. Asta e știrea simplă. Evaluarea șefei Operei a decurs fără dificultăți. Membrii comisiei au apreciat că și-a făcut treaba, au fost de acord cu planurile de viitor, dar au ridicat o mică problemă. Opera Națională este singura instituție culturală din Iași care nu are un sediu propriu. Funcționează, de când se știe, în același sediu cu Teatrul Național.

Sediu propriu
Dincolo de relațiile dintre Rancea și directorul Teatrului, Cristian Hadji-Culea, care sunt reci, pentru a ne exprima elegant, situația este oricum anormală. Așa că lui Rancea i s-a recomandat să rezolve problema, prin găsirea unui sediu adecvat pentru Operă. Un loc în care să-și poată ține repetițiile și spectacolele fără să trebuiască să-şi aranjeze programul în funcție de cel al Teatrului. Haideți să ne punem puțin în pielea Beatricei Rancea și să vedem dacă îi putem da o mână de ajutor. Unde s-ar putea construi un sediu pentru Operă, cât ar putea costa și de unde ar putea veni banii?

Nu cu bani UE
Ultima întrebare are un răspuns relativ simplu. În niciun caz de la Bruxelles. Comisia Europeană finanțează obiective culturale, e drept, dar în condiții atât de dure, încât e o adevărată performanță să le obții. Nu degeaba Palatul Culturii se reabilitează printr-un credit, nu prin fonduri nerambursabile. Într-adevăr, cetatea Neamțului a fost refăcută pe bani europeni, iar la cea a Sucevei se lucrează tot pe astfel de fonduri. Doar că e vorba de reabilitări ale unor obiective existente, nu de construirea unuia nou. Și, din păcate, nu există vreo clădire în Iași, cu scenă și tot ce mai trebuie, care să zacă abandonată din lipsă de ocupanți. Ar fi, eventual, Filarmonica, dar dacă se vor găsi bani europeni pentru ea, acolo va sălășlui tot Filarmonica „Moldova”, nu Opera.

De la zero
Ce-ar fi să construim din temelii un sediu pentru Operă? Nu se mai pune problema obținerii de fonduri europene, dar vedem noi de unde facem rost de bani. Locul ales pentru viitorul sediu al Operei ar trebui să îndeplinească două condiții de bază. Firește, ne putem gândi la mai multe, dar două credem că ar fi esențiale. Trebuie să fie vorba de un teren liber, suficient de mare. Logic, nu? Și, firește, pentru că vorbim de Iași, să însemne ceva, cultural vorbind. Nu ne imaginăm Opera, construită pe șesul Bahluiului, prin zona ştrandului, oricât de mult spațiu ar fi acolo.

În Centru?
Am zis că sediul trebuie să-și găsească locul pe așa-numita Axă Culturală, Copou – Centru. Dar unde? O variantă ar fi pe amplasamentul primului teatru idiș din lume, „Pomul Verde”. Loc cu tradiție artistică, spațiu liber. E fix vizavi de Teatrul Național, pe esplanadă. Și tocmai asta ar fi o problemă. Ar bloca vederea spre Mitropolie sau spre Teatru, plus că ar aglomera zona. Trei clădiri emblematice pentru Iași, lângă o alta, Palatul Roznovanu, ar crea o imagine cumplit de încărcată. Nu mai spunem că am vorbi de o clădire modernă, lângă trei vechi. Nu merge. Ce-ar fi să facem un triunghi cultural? Fostul sediu al Stării Civile, de lângă Uzina cu Teatru, ar putea fi demolat și înlocuit cu o Operă care s-ar extinde și peste parcarea din preajmă. Aglomerația rămâne, dar scăpăm de efectul supărător de a umple o esplanadă frumoasă. Parcarea poate fi ușor înlocuită cu una subterană.

Vizavi de Golia
Primul spectacol de teatru din Iași a fost ținut, afară de trupele de bâlci, în casele boierului Ghica. Nu le știți? Ba da. Sunt corpurile vechi ale Maternității „Cuza Vodă”. Cu tot simbolismul locului, varianta e problematică. Transformarea ar fi dificilă și nici nu suntem siguri că ce era bun la început de sec. XIX ar mai fi și la început de sec. XXI. După casele Ghica, teatru a fost și pe strada Goliei, în casa doctorului Peretz. Apropo, peste drum de Golia este un teren viran și vreo două case mai mult ruină. Ne cam place zona. Suprafață mare de teren, într-o zonă istorică, aproape de Teatru… Parcă n-ar fi chiar rău, nu?

În locul penitenciarului
După Peretz, a urmat casa lui Mihalache Sturza. Pe Copou, cam la jumătatea drumului între Fundație și parc. Nu mai există, că a ars. Dacă nu ardea, poate nu aveam azi actualul Teatru. Nici locul nu mai e liber de mult, așa că sărim peste această variantă. Păcat, pentru că în sec. XIX, teatrul care funcționa în casa fostului domnitor se chema taman „Teatrul de operă”. Pe măsură ce urcăm Copoul, ne îndepărtăm de centrul cultural. La o adică, ne putem gândi la o demolare a penitenciarului, așa cum se și propunea la un moment dat. Pe acel platou s-ar putea face multe. Inclusiv un sediu pentru Operă. Doar că iar, costurile ar fi enorme.

Minim 10 milioane euro
Că veni vorba, cât ar costa un asemenea proiect? Am zice că nu extraordinar de mult, dacă ne gândim, spre comparație, la costurile implicate de lucrări din același domeniu. Se spune că reabilitarea unei clădiri monument istoric costă cât una nouă. Păi, reabilitarea Operei din București a costat 10 milioane de euro. Cea a Teatrului Național din Iași, 9,2 milioane de euro. Cam în jurul unei astfel de cifre s-ar învârti și construirea unui nou sediu pentru Operă. Ne-apucăm?