N-am înţeles niciodată nerăbdarea trăitorilor din monarhiiile care aşteptau moştenitori. Ni s-a părut mereu firesc ca un cuplu regal să aibă copii care să ducă ţara şi bunele obiceiuri mai departe. Ne-am bucurat când le-am zărit feţişoarele rozalii arătate prostimii din balcoanele regale, dar apoi ne-am văzut de-ale noastre. În România, salvele de tun nu se mai aud de la terminarea războiului şi mai bubuie câteodată, când este buget, la Ziua Armatei.
Darul lui septembrie
Uite că ne-am înşelat şi că ne-a zâmbit şi nouă inima când preşedintele Traian Băsescu a arătat-o lumii pe prima sa nepoată: Sofia Anais, o copilă frumoasă adusă de Univers printre noi în prima zi a toamnei. Micuţa s-a născut exact la un an de la uniunea părinţilor ei, vestita EBA şi celebrul Syda. Sofia ne-a fost arătată nu din balcon prezidenţial, ci din salonul maternităţii care i-a auzit primul scâncet.
Nu am putut să nu observăm emoţia bunicului prezidenţial, care şi-a ţinut la piept o bucăţică din el însuşi, micuţa fiind fiica fiicei sale (ne-am exprimat destul de complicat?). Ca o româncuţă vrednică, Sofia era îmbrăcată cu o ie. Frumos gest şi bună gândire a celor care au asigurat imaginea familiei prezidenţiale. Gestul ar trebui preluat de toţi românii, ca să ştie naibii o dată toţi veneticii cine suntem, de unde venim şi ce căutăm în vieţile noastre.
Ne-a plăcut că nu s-a făcut tam-tam pe seama naşterii, că EBA a născut ca orice femeie (în chinuri, dar cu anestezie, nu pe pat de aur) şi că nu ni s-a explicat cu lux de amănunte câţi centimetri are buricul prezidenţial, câte regurgitări au fost în primele ore şi câte scutece a murdărit, aşa cum obişnuiesc televiziunile mari de la Bucureşti când vor să se dea în stambă.
Ne-am bucurat când am văzut, pentru prima oară de la Revoluţie, un pui de român într-o familie prezidenţială. Până acum, preşedinţii ori aveau copii prea mici ca să fie părinţi, ori erau sătui de cât buniciseră.
Copila toamnei
Micuţa Sofia a venit în prima zi a toamnei, iar pe buletinul ei astral scrie zodia Fecioarei. Asta înseamnă că va fi o fire analitică, un copil căruia îi va plăcea ordinea, care va căuta acul în carul cu fân şi va despica firul în patru în aflarea perfecţiunii. Nu-i rău dacă va şti să aprecieze darurile şi să nu facă abuz de ele.
Sofia va avea alături un Scorpion ce ştie ce este ăla un destin şi cum să ţi-l împlineşti: pe bunicul Traian, care a dovedit mereu că ştie ce vrea şi ştie ce face. Că mai toate au fost în folos propriu, e altă discuţie, dar a ştiut să-şi ţină cârma vieţii.
Dacă ar fi să dăm crezare Ursitoarelor, cei doi vor avea o relaţie foarte bună. Se ştie că Scorpionul îi înţeapă pe toţi, mai puţin pe Fecioare. Fiindu-i şi nepoată, bunicul Traian va avea grijă ca Sofia să aibă mereu ceea ce i-a hărăzit numele: înţelepciune.
Noi îi urăm să fie sănătoasă şi fericită, că de zestre va avea grijă tot bunicul Traian! Bine ai venit printre noi, Sofia!
Celesta Gălbenuş