De la bun început vă spunem că acest articol nu va fi pe placul cititorilor noştri fideli şi mai puţin fideli. De ce? Fiindcă în timp ce majoritatea ieşenilor leşină când vine vorba despre expoziţia de crizanteme din Grădina Botanică, noi ne-am permis să spunem că ediţia din acest nu prea ne-a plăcut. Nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul celei de anul trecut, când botaniştii şi peisagiştii instituţiei ctitorite de Anastasie Fătu s-au întrecut pe ei şi pe alţii.

Expoziţia „Flori de Toamnă” numără 37 de ediţii, iar ultima a fost vizitată de sute de persoane încă din prima zi, spun organizatorii. Aşa o fi, că doar curioşi şi iubitori de frumos nu sunt?! Noi am remarcat mulţi copii, aduşi cu şcoala într-o experienţă educativă şi menită a face trafic Grădinii Botanice, şi la fel de mulţi pensionari, cărora oricum le place tot ce-i gratis.

Organizatorii s-au gândit să valorifice resursele locale şi au oferit soiuri noi, de care noi cam suntem sătui: dumitriţe sau vâzdoage, adică acele flori mici, frumos colorate, care rezistă până toamna târziu şi care pot fi cumpărate de la ţiganii din piaţă cu un leu buchetul ori de la florari cu zeci de lei ghivechiul. Depinde cui vrei să le duci în dar. Frumoase florile, nimic de zis, dar banale, parcă nu erau chiar subiect de expoziţie.

Probabil că şi şefii Grădinii Botanice au început să se uite mult mai atent la buget şi au tăiat de pe listă soiurile mai scumpe, dar care fac într-adevăr deliciul oricărei expoziţii pe care o deschizi o singură dată într-un an…

O sole mio…

Am mai văzut aranjamentele cu varză decorativă – şi nu vă grăbiţi s-o şterpeliţi, că nu ştim dacă este bună de pus la murat! -, şi multe vaze cu flori pe care le găseşti la orice vânzător din staţiile de tramvai sau din Podu Roş. Crizanteme albe sau galbene, dalii, „gherghine”, cum le spunea bunicu’, mare amator de flori şi el, bostani decorativi, niscai condimente şi ardei decorativi (Capsicum Samba Orange şi derivatele lui), în culori şi ghivece diferite. Singurul numitor comun era „capsicum” şi gustul iute-iute. N-am gustat, dar la cât de vârtoşi stăteau pe tulpină, sigur te ridicau din morţi.

Gazdele s-au străduit să creeze atmosferă, au adus instrumentişti care au interpretat muzică clasică, soprane, figuri simandicoase, au strâns mâini şi au împărţit zâmbete.

Înainte era mai bine…

Şi noi am făcut la fel, i-am felicitat, dar am plecat cu gândul că altădată era mai bine şi mai frumos. Şi mai îngrijit, fiindcă nu ne-am putut abţine să nu comentăm la vederea unor frunze împrăştiate pe iarbă. Nu erau vestigii de toamnă arămie pe covor verde, estival, ci niste uscături căzute din copaci şi uitate de îngrijitorii care au dat cu mătura.

Dacă aţi citit şi nu sunteţi de acord cu noi, nu ne cerem scuze, fiindcă ţinem la opiniile noastre. Dacă ne contraziceţi în baza multitudinii de poze şi exclamaţii feciorelnice citite pe Facebook în ziua deschiderii expoziţiei, iarăşi nu ne pasă. Noi spunem doar că expoziţia este una obişnuită, că nu ne-a impresionat prin nimic şi că, totuşi, merită văzută, ca alternativă la parcurile murdare ale Iaşului. Oricum, dumitriţele sunt frumoase şi le recomandăm chiar viitoarelor mirese, fiindcă sunt flori aducătoare de noroc!

Rozalia Berbecaru