De parcă abia acum ar fi descoperit poziţia misionarului, marele comentator şi analist politic Stelian Tănase postează pe blogul său emoţiile trăite ca martor vizual la leşinul ambasadorului Franţei la Bucureşti, Henri Paul, un altfel de analist, în sensul homosexual al cuvântului. Da, excelenţa sa Henri Paul, cel care a leşinat de ziua Franţei pentru a fi prins în braţe (culmea, din spate!) de premierul Boc, de altfel un mare specialist în căderi spectaculoase în cap, este un poponar notoriu. În schimb, analistul (politic) Tănase nu a remarcat că analistul (pe din dos) Paul a venit la întâlnirea cu crema societăţii bucureştene însoţit – nu de soţie, cum impune protocolul diplomatic – ci de iubitul lui, alt analist, la fel de maro în chiloţi, ca şi el! Bun, şi ce mă roade grija, aţi putea să mă întrebaţi?
***
Păi, mi se pare o lipsă totală de consideraţie din partea guvernului francez şi a preşedintelui Sarkozy faţă de statul român, în special, şi faţă de noi ca popor, în general. Asta, în primul rând pentru că suntem o naţiune cu o populaţie eminamente creştin-ortodoxă, care nu vede nimic normal în relaţii homosexuale. În al doilea rând, acest homalău care reprezintă Franţa decadentă în Bucureşti, deşi nu s-a declarat oficial ca atare, a făcut totuşi nişte declaraţii şocante în Evenimentul Zilei. Citez: „homosexualitatea ar trebui discutată în şcoli”, sau „comunitatea gay din România se bucură de sprijinul Ambasadei Franţei la Bucureşti”. Mai mult, acest diplomat cu mâncărimi la noadă îi îndeamnă pe politicienii români să susţină drepturile LBGT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali). Şi în acest condiţii, stau şi mă întreb, ca exerciţiu de imaginaţie, cum ar fi să fii trimis ca ambasador în Israel şi să le spui evreilor de acolo că Talmudul e o bazaconie şi că ţara ta sprijină comunitatea evreiască din Israel care crede în valorile Coranului?! Pentru că, în linii mari, cam asta face şi Henri Paul cu noi, la Bucureşti! Dar Israelul e o ţară tratată de Sarkozy cu respect, pe când România e tratată… pe la spate!
***
De regulă, evit să mă lansez în păreri pe teme de politică externă, dar faptul că Franţa a trimis la Bucureşti un poponar să ne dea lecţii de moralitate spune foarte multe despre cât de mult ne respectă administraţia franceză pe noi, românii. Pe de altă parte, conform datelor oficiale înregistrate de Institutul Român de Evaluare şi Strategie, Franţa este văzută de 18% dintre români drept o ţară ostilă, după Rusia, care este considerată principalul inamic al României de 24% dintre intervievaţi. Asta înseamnă că din francofoni am ajuns francofobi, iar acest lucru ar trebui să determine Palatul Elysee la o mai mare atenţie faţă de noi, în caz că-şi doreşte să corecteze situaţia.
