Contrabanda cu ţigări a înlocuit vetustele poduri de flori de peste Prut, devenind noua cale de comunicare între fraţii întru sărăcie moldovenească. Vremea romantismelor patriotice s-a risipit în fumul ţigărilor fără timbru, fum ce răsare printre tarabele pieţelor din Iaşi, ca un semn de pace pe dealurile moşite cândva de Ştefan cel Mare. „Bârfa de Iaşi” a surprins un dialog între Anatol Beşleagă şi Vladimir Pohilă, doi importatori de ţigări contrafăcute, cu vechi state de serviciu în zona comerţului fără filtru a tutunului care uneşte naţiunea română.
Anatol Beşleagă: Vladimir, ci faci, uăi, mergi joi la Iaşi, în piaţă?
Vladimir Pohilă: Uăi, m-aş duce, că am rămas cu cămara goală şi tare aş umple-o cu nişte leuţi muraţi la borcan.
Dacă mergi, ia-mă şi pe mine. Am marfă proaspătă, numai bună pentru gorobeţii din Iaşi. Plus că am rămas şi fără bani.
Tot ţigări de la chineji? Am fumat eu odată vreo două şi aveau gust de pastă de dinţi Maxam.
Nee, nu mai iau de la chineji. Am alt furnizor, o filieră mongoleză, care îmi aduce ţigări absolut speciale. În loc de tutun, au păr de tapir pârlit în iurtele din Siberia.
Păi pe astea ar trebui să le dai mai scump!
Normal, nici nu le vând la castraveţii de la Iaşi. Acolo doar mă întâlnesc cu Saşa care le duce la Amsterdam, unde am clienţii mei vechi, băieţi cu dare de mână, nu zgârciobii din Iaşi.
Da, cred că voi schimba şi eu macazul. Acum, dacă tot se strofoacă guvernul să intrăm şi noi în UE, ar trebui să ţin şi eu pasul cu Europa, nu?
Eh, aşa-i, Vladimire, dacă te numeai Putin, duceai ţigări în vest cu valiza diplomatică, dar aşa, dacă eşti Pohilă, ce-o să faci? Tot prin Ungheni te chinui cu ţigările îndesate în sacoşele de rafie.
Amu, până una, alta, tot de pe străzile Iaşului ne scoatem pârleala. Mai ales amu’, că au început să vină elevii, studenţii, e loc de făcut bănuţi buni.
Auzi, dacă tot ai adus vorba de studenţi, ar trebui să-i mai facem o vizită lui Evgheni, bursierul nostru din Bălţi. N-a mai mişcat nimic de multă vreme, deşi noi i-am mai achitat nişte note de plată prin cluburi.
D’apoi, ai mare dreptate. Păi, ce crede el, că a scăpat aşa uşor, băgând două baxuri de Viceroy la un chef în T17 şi gata?
Şi poate te mai gândeşti şi la ideea aia, cu drona pe care s-o zburăm peste Prut. Ţine două kile de ţigări?
Ţine, cum să nu ţină? Dacă îi mai punem pe cocoaşă şi o cameră micuţă de filmat, să facem şi treaba băieţilor de la FSB, ne-am scos paralele pe-un an de zile.
