* Trăiască Tomescu şi gaşca bătăuşilor din radiodifuziunea română!

Nicolae Tomescu

Într-o ţară în care crima, violul, sinuciderea şi bătăile sunt evenimente care fac parte din viaţa de zi cu zi a românului muncitor şi înfometat de… trăiri intense, nu putem să ne mai mirăm de decizia – normală, dealtfel! – bravilor conducători ai Societăţii Române de Radiodifuziune, de a lăsa „moartă-n păpuşoi” agresiunea redactorului şef de la Radio Iaşi asupra subordonatei sale, Liliana Manea – Lupuşoru. Este o atitudine normală pentru conducătorii instituţiilor publice din această ţară şi, dacă o ţară întreagă este înfometată şi agresată fizic de politicieni, ce mai contează că un redactor de la Radio Iaşi, de sex feminin ce-i drept, a fost luat la palme, înjosit, umilit în ultimul hal de un bătăuş ajuns pe funcţie şi susţinut de sistem!

Astfel, la ultima întâlnire a Consiliului de Administraţie, de săptămâna trecută, Preşedintele Director General, scârbit de presiunile făcute de susţinători ai lui Stache Tomescu (atât din zona politicului, cât şi din radiodifuziune), a lăsat să se înţeleagă clar că „problema de la Iaşi” este una minoră care nu poate afecta „reforma” marelui conducător Stache. Aşa cum, de altfel, se afirma şi în raportul Comisiei de disciplină, încropit la repezeală fără a fi audiaţi şi martorii părţii vătămate, de prieteni foarte apropiaţi boss-ului Tomescu. Mai mult chiar, mardoiul a fost şi recompensat cu o primă de sfârşit de an, pentru efortul depus.

Între o palmă şi alta: cavaler de Malta

De unde această atitudine? Foarte simplu: totul are un preţ. Iar în jurul Radioului Iaşi se învârt incredibil de mulţi bani, salarii nesimiţite şi avantaje mediatice incredibile. În plus, Stache Tomescu (fost secretar UTC pe judeţul Mureş, „Vânătorul de unguri”, cum i se mai spunea) n-a ezitat nicio clipă să uzeze de anumite relaţii pe care le are şi de susţinerea din partea unor persoane „cu funcţii”. După audierea sa cu cântec la Comisia de disciplină, pe holurile SRR, manifesta o atitudine sfidătoare chiar faţă de membri comisiei pentru că „am susţinerea unor prieteni foarte buni şi foarte apropiaţi mie; nici nu vă imaginaţi!”. A fost suficient de credibil pentru ca unii dintre „acerbii” anchetatori să facă pe ei, mai ales că aluzia ulterioară făcea referire la „cavalerii de Malta”, ordin din care, se pare, face parte şi care, cu siguranţă, nu s-a implicat în scandal. De altfel, Tomescu este un specialist al dezinformărilor – format la şcoala de partid „Ştefan Gheorghiu”, înainte de Revoluţie.

Încurajat de lipsa de reacţie a societăţii civile, a altor instituţii de stat, dar mai ales de frica inoculată subordonaţilor săi, mardoiul Tomescu reuşeşte astfel să se integreze ca orice bugetar cu venit de 100 de milioane de lei pe lună, în societatea democratică românească multilateral dezvoltată.

În acest context plin de emulaţie şi avânt tovărăşesc nu ne-am mira dacă, peste câteva zile, am zări la intrarea în Radio Iaşi un banner pe care să stea scris cu litere uriaşe (ca personalitatea şefului): „Trăiască iubitul nostru conducător, Nicolae Stache Tomescu!”, „Trăiască frăţia mardoilor!” sau „Mardoi din toate ţările, uniţi-vă!”.

E doar o idee…