Dacă în fiecare an există o „lună a femeilor”, „o lună a cadourilor” și una a „Sărbătorilor Iașului”, cel puțin încă o lună este dedicată educației. Iar aici nu ne referim la celebrul, prețiosul și multilateralul Festival Internațional al Educației, ci la interminabilele și deja previzibilele dezbateri, păreri, blesteme și bocete care însoțesc rezultatele de la evaluarea națională și de la bacalaureat. De la elevi la profesori, de la părinți la vecini, de la șefi de inspectorate școlare la miniștri, de la consilieri prezidențiali la Monica Tatoiu – toată România se înscrie într-un fel de competiție națională de dat cu părerea, aruncat cu noroi și emis concluzii irefutabile despre situația învățământului românesc și nivelul intelectual al tinerelor generații. „Este un dezastru”. „Elevii nu sunt interesați de școală”. „Da, dar nici profesorii nu își dau interesul”. „Școala românească este la pământ”. „Politicienii sunt vinovați, în frunte cu Băsescu”. „Ba nu, e vina părinților”. „Manualele alternative au derutat copiii”. „Supravegherea e prea strictă, iar micuții sunt timorați”. „Se vede că nu mai merge cu șpaga”. „Avem nevoie de școli profesionale”. „Ar trebui introduse două, trei, patru tipuri de bacalaureat”. „Ministerul vrea să ne demonstreze că suntem o nație de proști”. „Școala românească crește tâmpiți”…

Aceeași serie de platitudini bombastice și mesaje apocaliptice invadează și acaparează spațiul public, an după an. Orice analfabet are o opinie pertinentă despre sistemul educațional, iar câte un baston de ministru al Învățământului stă pitit în traista fiecărui absolvent de profesională. Nu lipsesc analizele sincere și pertinente, dar miniștrii Educației par să nu aibă altă grijă decât să reformeze reformele reformiștilor care i-au precedat. Între o improvizație și alta, școala se scufundă, într-un picaj punctat, anual, de câte o lună de isterie națională. Care nu avea cum să lipsească nici anul acesta.

Iașul, nici prea-prea, nici foarte-foarte

Cu o promovabilitate sensibil mai mare față de anul trecut și cu un asemenea puhoi de note de 10 la matematică, evaluarea națională nu avea cum să nu inflameze spiritele și să nu dea apă la moară politicienilor lipsiți de alte preocupări. Să vedem datele. În județul Iași, înainte de rezolvarea contestațiior, promovabilitatea a fost de 74,71%, cam cu 12 procente mai mult ca anul trecut. Am fost ușor sub media națională, de 75,91%, mult sub geniile din Brăila, care se laudă cu 89,82%, dar, din fericire, peste Olt, cu 60,98%. Cu diferențele uneori enorme dintre județe ne-am obișnuit deja, în ciuda evidenței că – așa cum au stabilit înțelepții – atât prostia, cât și deșteptăciunea sunt egal distribuite pe fața pământului. Numai că saltul de 12% față de anul trecut și, mai ales, notele trase de păr de la matematică (71,22% promovabilitate, față de 49,64% anul trecut, bașca 572 de note de 10, față de 284 în 2012) nu aveau cum să nu stimuleze producția părerologică locală, concretizată în intervenții politicianiste ori în titluri precum „evaluare la a VIII-a cu subiecte de clasa I”.

Cum e puțin probabil ca adolescenții, cu sau fără camere de supraveghere, să se fi trezit la realitate în doar un an, creșterea promovabilității nu are cum să nu fie privită drept o manipulare politică, de tipul „uite cât de inteligenți sunt copiii sub guvernarea USL”. Cum, evident, nimeni nu își poate asuma o asemenea manevră, reprezentanții puterii au nevoiți să o dreagă cumva, insistând asupra faptului că, până la urmă, evaluarea națională nu e chiar o competiție „pe bune”, ci, mai curând, un fel de „diagnoză a sistemului”, un fel de revizie sau de ITP, dacă vreți, ca să ne convingem că tinerii români nu sunt chiar atât de bâtă încât să își bage înghețata în ochi. E punctul de vedere pe care era nevoită, în virtutea funcției, să îl exprime șefa Inspectoratului Școlar Județean Iași, liberala Camelia Gavrilă: „Elevii buni şi foarte buni au reuşit să lucreze bine subiectul de la matematică, de aici venind explicaţia acestor medii mai mari. La limba română, pregătirea este constantă, iar subiectul a fost relativ similar cu cel de anul trecut. (…) Într-adevăr, au fost cerinţe mai accesibile, poate mai echilibrate. Se corelează şi cu faptul că elevii au privit cu mai multă seriozitate examenul. Anul trecut a fost un prim moment în care camerele de filmat au egalizat condiţiile concurs şi au credibilizat examenul. De aici şi lecţia pe care au primit-o, generând o altă orientare asupra studiului. (…) Este un examen de final de ciclu, are un rol de diagnoză a sistemului şi se raportează la obiectivele de nivel mediu din programă“. Adică, da, a fost mai ușor, dar și copiii au fost mai serioși și, până la urmă, nu notele contează, ci să treacă toți.

Funeriu și Romaniuc, dușmanii „zeciștilor”

OK, dar atunci cum se mai face ierarhizarea celor buni? Mai ai vreo șansă ca, dacă ai mai puțin de 9,90, să fii sigur că intri la „Negruzzi”, Național sau „Racoviță”? Sunt întrebări legitime la care, din rațiuni politice sau pedagogice, fosta șefă portocalie – acum „mișcătoare populară” – a Inspectoratului Școlar, Liliana Romaniuc, a dat un cu totul alt răspuns:  „Este părerea tuturor că acest subiect a fost foarte uşor. Totuşi, miza acestei evaluări nu este miza unei diagnoze de sistem, ci miza unui concurs. În funcţie de rezultat, elevul va merge la o şcoală sau la alta. Noi o tot scăldăm – ba este evaluare, ba este concurs. În funcţie de ce reprezintă acest moment trebuie să gândim gradul de dificultate“.

Coincidență sau nu, cam de aceeași părere a fost sinistrul consilier prezidențial Daniel Funeriu, fostul său șef de la Ministerul Educației și actual coleg în Mișcarea Populară: „Toţi elevii care au luat note mari şi profesorii lor trebuie felicitaţi. Dacă rezultatele reflectă realitatea, atunci înseamnă că avem un salt spectaculos al rezultatelor. Ceea ce ar fi foarte bine. Dacă subiectele au fost manipulate astfel încât procentajele de reuşită să fie artificial de mari, atunci ne aflăm în faţa unei fraude instituţionale comandată politic. Notele de la evaluarea naţională sunt luate în considerare pentru intrarea la liceu. Deci este vorba despre un concurs şi nu doar despre un simplu examen”.

Ivan, apărătorul „geniilor”

Că Funeriu nu poate fi bănuit de un exces de bun simț și nici măcar de vreo urmă de compasiune față de candidații la examenele naționale, asta e o chestiune de care mandatul său de la Ministerul Educației ne-a convins cu vârf și îndesat. Să te comporți cu câteva sute de mii de elevi ca și cum ți-ar fi dușmani personali, ăsta poate fi o dovadă de exigență nemțească – necesară, poate -, dar are și ceva din ranchiuna urâtă a moșneagului chisat care aruncă cu cartofi în copiii din fața blocului. Dincolo de motivația personală, care poate fi politică sau patologică, Funeriu uită că, în vremea guvernării PDL, inclusiv în mandatul lui, rezultatele la evaluarea națională au fost chiar mai mari decât anul acesta: 81,79% în 2011, 85,97% în 2010 și 88,90% în 2009. Și, atunci, când am avut de-a face cu o „fraudă instituţională comandată politic”?!

Deși ar fi fost mai util să îi amintească chimistului de anvergură mondială doar aceste cifre, purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, a preferat o replică din gama „ba pe-a mă-tii”, lansând un contraatac politic la fel de stupid și de lipsit de substanță: „Domnul Funeriu dă dovadă de rea-credinţă fără limite şi dorinţă de a manipula opinia publică, fără a avea niciun fel de ruşine pentru ceea ce face. Pur şi simplu fostul ministru al Educaţiei pare furios că nu sunt mai mulţi copii picaţi la acest examen. Mă întreb dacă în perioada de mandat a domnului Funeriu nu se cerea cumva intenţionat să fie făcute subiecte foarte grele, pentru a pica cât mai mulţi elevi, aşa cum s-a întâmplat la examenele de bacalaureat”.

Așa candidați, așa ministru

În ceea ce ne privește, o promovabilitate de 75% la evaluarea națională nu ni se pare nici mult, nici puțin. Cam multe note de 10, într-adevăr, dar, în fine, o fi fost un an norocos. Numai că ne cam trec fiorii când vedem jemenfișismul absolut, dublat de o fițoșenie tâmpă și arogantă, a unora dintre candidații la probele scrise ale bacalaureatului, care se termină în aceste zile; mai că ai spune că singurul motiv pentru care unele domnișoare și unii domni se prezintă la examen e acela că prin jurul școlilor roiesc aparatele foto și camerele de filmat… Cu poezie și George Călinescu la română scris, cu o colecție de „perle” care se anunță fabuloasă, tare ne e teamă că revirimentul de la evaluarea națională va fi contrabalansat de un dezastru categoric la bacalaureat.

În tot acest timp, cum am văzut, isteria ia amploare, iar politicienii, mai mult sau mai puțin implicați în sistem, își fac de cap: e subiect de interes public, deci e loc de scandal și de imagine. Profesorii sunt demotivați în continuare, părinții sunt prea copleșiți de griji ca să-și mai bată capul, prea mulți elevi nu-și văd viitorul decât în Spania, notele sunt umflate de dragul fondului clasei și întrucât contează la admitere, standardele scad, improvizațiile abundă, școala se scufundă. Să așteptăm vreo soluție? De la cine?! De la Ministerul Educației?! Mai gândiți-vă: ia uitați cum grăiește ditai ministrul Remus Pricopie: „Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decât un mesaj”…

Emil Bac