La cererea cititorilor noștri, continuăm „Ghidul de supraviețuire urbană” cu noi informații exclusive, reguli și recomandări, de această dată despre un aspect omniprezent și inevitabil, dar prea puțin analizat al vieții cotidiene: gunoiul.
1. Prima premisă. „Gunoi” este un termen relativ, care desemnează o realitate fluctuantă, versatilă și inevitabil interpretabilă. Acest adevăr este una dintre concluziile derivate ale teoriei relativității extinse, despre care poate ați auzit, aplicată în zona salubrității. Concret, ceea ce înseamnă „gunoi” pentru o persoană poate fi un „bun” pentru alta. Desigur, reciproca este adevărată. Acest fenomen se explică atât prin diferențele individuale de perspectivă hermeneutică, cât și prin împrejurarea că multe dintre obiectele numite îndeobște „deșeuri” sunt, la un moment dat al existenței lor, „bunuri” cu valoare comercială de piață. Țineți minte această axiomă, întrucât este esențială pentru înțelegerea adecvată a gestionării corecte a deșeurilor!
2. A doua premisă. Gunoiul este universal, dar, în același timp, profund personal. Toți oamenii produc deșeuri, dar cantitatea, compoziția și aspectul acestora sunt specifice și semnificative. De aceea, observația atentă, analiza judicioasă și interpretarea adecvată a deșeurilor poate oferi informații esențiale despre ethos-ul individual. De altfel, pornind de la premisa că „A cunoaște gunoiul înseamnă a cunoaște persoana”, cercetătorii britanici sunt pe cale să creeze un nou curent psihanalitic și psihoterapeutic, care promite să se constituie într-o alternativă solidă la școlile tributare unor Freud, Jung (sau Junk?) și Erickson.
3. Depozitarea gunoiului în casă. Dacă optați pentru această variantă, bucătăria și celelalte încăperi în care păstrați și gătiți alimentele sunt locurile recomandabile. În acest fel veți putea beneficia de urmările vizuale, olfactive și biologice ale proceselor fizico-chimice de descompunere / recompunere a diverselor produse cu conținut organic. Nu uitați: nimic nu se pierde, totul se transformă! În al doilea rând, contribuiți astfel la menținerea unui echilibru corect între cheltuieli și venituri pentru operatorul local de salubritate, cele mai multe unități de acest fel fiind amenințate în permanență de creșterea costurilor și, ca atare, nevoite să opereze creșteri regulate ale tarifelor. În fine, în acest fel contribuiți semnificativ la prosperitatea florei și faunei specifice (mucegai, bacterii, viermi, gândaci, furnici, șobolani etc.), obiectiv asumat și în politicile de mediu pe termen lung ale Uniunii Europene.
4. Depozitarea deșeurilor în afara domiciliului. În fața ușii. Indiferent că locuiți la etajul al nouălea al unui bloc aflat la un kilometru de cel mai apropiat punct gospodăresc al operatorului de salubritate sau la parterul unei clădiri cu ghenele la intrare, este dreptul dumneavoastră constituțional de a lăsa sacii menajeri – desigur, umpluți în prealabil – în fața ușii apartamentului. Asociația de locatari / proprietari are, de regulă, una sau mai multe femei de serviciu angajate din banii dumnevoastră, al căror scop fundamental, atât profesional, cât și existențial este acela de a debarasa spațiile locative comune de astfel de deșeuri. Dincolo de aceasta, a-ți lăsa gunoiul în fața ușii este un semn de simț civic și responsabilitate ecologică, precum și o dovadă a faptului că sunteți o persoană sociabilă și transparentă. A te înfățișa în fața vecinilor așa cum ești, inclusiv prin ceea ce ai mai personal și semnificativ – deșeurile proprii -, denotă o personalitate deschisă și puternică și întărește coeziunea socială. (A se vedea punctele 1 și, mai ales, 2).
4.2. Depozitarea deșeurilor în afara domiciliului. Aruncarea pe geam. În raport cu depozitarea deșeurilor în fața ușii (a se vedea punctul 4.1), aruncarea acestora pe geamul de la balcon păstrează virtuțile transparenței și disponibilității de a socializa, dar poate fi deficitară în ceea ce privește asumarea și afirmarea plenară a identității, în sensul că ceilalți locatari ar putea să aibă dubii cu privire la autorul actului. Cu toate acestea, o asemenea practică poate genera un joc social inedit, atât vecinii, cât și dumnevoastră având oportunitatea de a lansa pariuri cu privire la locul (autoturisme parcate, arbori, mobilier urban, alți locatari etc.) în care vor ateriza deșeurile lansate. (Pentru adepții acestei practici: este recomandabil să folosiți obiecte de relativ mici dimensiuni și ușoare, precum dozele și PET-urile de bere, sau cu puternic impact olfactiv și emoțional, precum mucurile de țigară, resturile de brânză sau ulei ars, absorbantele ori oasele de pui. Obiectele grele și contondente – bare din metal, scaune, televizorul, soția, copiii – pot deteriora bunurile personale ale celorlalți locatari și, ca atare, vor afecta funcțiile socializatoare ale practicii).
4.3. Depozitarea deșeurilor în afara domiciliului. La container. Aceasta este o practică mai puțin uzitată pe care nu v-o recomandăm decât dacă, din varii motive, nu doriți să optați pentru variantele de mai sus. Ca atare, nu vom insista asupra depozitării „normale”: acest obicei este caduc și denotă doar faptul că aveți un caracter excentric, dar fără relevanță socială. Mult mai interesantă poate deveni însă așa-numita „colectare selectivă”, pe care vă recomandăm să o încercați, evident într-o manieră diferită de cea indicată de destinația containerelor: de exemplu, PET-urile nu vor fi depozitate în niciun caz în recipientul anume destinat, ci în cele de „Hârtie și carton”, „Deșeuri metalice” sau „Sticlă”. Un asemenea comportament presupune un efort intelectual, în sensul realizării unor operațiuni de permutare și combinare; de aceea, el certifică și stimulează creativitatea. În același timp, această practică stimulează coeziunea și solidaritatea sociale, asigurând constanța numărului de angajați ai operatorului de salubritate, care, altfel, ar putea fi amenințați cu șomajul tehnic.
5.1. Depozitarea deșeurilor pe stradă. Deșeurile personale. Dacă nu vă aflați la domiciliu, ci în spații publice (pe stradă, în parc etc.), gestionarea așa-numitelor „deșeuri” (mucuri de țigară, ambalaje de biscuiți, excreții personale etc.) este o practică ne-reglementată și non-reglementabilă, supusă, ca atare, libertății și creativității absolute. (A se vedea punctele 1, 2 și 4.3.) Pe lângă expunere, socializare, creativitate și solidaritate, depozitarea arbitrară a deșeurilor în spații publice are și evidente virtuți urbanistice, contribuind semnificativ la îmbogățirea și înfrumusețarea spațiului vital. (Atenție, totuși, la eventuala prezență a reprezentanților aparatului represiv! În acest moment al evoluției așezărilor urbane, polițiștii locali nu sunt suficient de instruiți pentru a evalua corespunzător contribuția dumneavoastră estetică la spațiile publice și, drept urmare, pot reacționa nepotrivit!)
5.2. Depozitarea deșeurilor pe stradă. Deșeurile personale ale animalului de companie. Aceasta este varianta complexă, atât din punct de vedere fizico-chimic, cât și social și biologic (în sensul relației naturale om-animal) a practicii descrisă anterior. (A se reciti cu atenție punctul 5.1). Gestionată cu talent, utilizarea în spațiile publice a animalelor de companie (sunt excluse cele ale căror habitaturi se rezumă la perimetrul domiciliului, precum peștii, hamsterii sau gândacii de bucutărie) ar putea fi considerată forma supremă a depozitării deșeurilor, având, pe lângă virtuțile sociale, estetice și urbanistice descrise mai sus, certe avantaje pedologice. Este știut faptul că producțiile agricole sustenabile și ecologice sunt susținute de soluri îmbogățite cu îngrășământ natural. De aceea, excrementele animalului de companie sunt și felul dumneavoastră, ca locuitor al planetei Pământ, de a contrbui la crearea unui cămin sănătos pentru noi și pentru generațiile viitoare!
Gheorghe Gheorghiu Deșeu
