Spre deosebire de viața la țară, în pustie sau în peșteră, traiul la bloc este o formă de dată relativ recentă a habitatului uman, care a generat o nouă ipostază psiho-socială: aceea a vecinului. Faptul că Jean-Paul Sartre spunea că „infernul sunt ceilalți” și nu, așa cum ar fi corect, că „infernul sunt vecinii” se explică prin aceea că franțuzul, deși avea evidente înclinații comuniste, locuia la casă. Pentru toți cititorii Bârfei de Iași care locuiesc la bloc, iată un nou „ghid de supraviețuire urbană”, care să vă ajute să gestionați „infernul” cotidian.

0. Premise. „Vecinătatea” este un concept aflat la intersecția și în deplina tensiune dintre două tendințe umane fundamentale: aceea a teritorialității și, de cealaltă parte, aceea a socializării.

La fel ca majoritatea animalelor, oamenii au nevoie de un anume spațiu personal, de o zonă de desfășurare a cărei încălcare nepermisă generează disconfort și, de aici, agresivitate. Utilizarea mijloacelor de transport în comun este elocventă în acest sens. Fenomenul a fost studiat de psihosociologi, care au produs studii de specialitate în această privință; printre altele, s-a demonstrat că spațiul personal al bărbaților este alungit în față (oare de ce?), al femeilor în lateral (?!?!), al copiilor cumva în sus ori că al – pardon de expresie – țăranilor e mult mai extins decât al orășenilor etc. Teritoriul personal a fost abordat prin observație, experiment și analiză statistică, deci dovedit și evaluat științific.

De cealaltă parte, nevoia de socializare a oamenilor este mai curând o ipoteză filosofică și o constatare istorică decât un fapt științific. Dincolo de faptul că există numeroase contraargumente empirice – pustnici, bogătani care își fac vile pe terenuri de zeci de hectare etc. -, această idee trebuie combătută cu fermitate cu atât mai mult cu cât cel care a exprimat-o mai întâi este un grec pe nume Aristotel, care a susținut nici mai mult, nici mai puțin, că omul este un „animal politic”, aducând în acest fel grave prejudicii rasei umane. În plus, știți ce se spune despre greci…

Așadar, teritorialitatea este știință, sociabilitatea – doar filosofie; să-ți impui regulile în spațiul vital este natural, să respecți alte reguli – doar un moft. Țineți minte acest adevăr dacă vreți să vă comportați corespunzător cu vecinii!

1. Zgomotul. Tot ce e viu produce zgomot; doar vidul este mut. De aici rezultă că vitalitatea, forța, sănătatea sunt direct proporționale cu numărul de decibeli produs. Corelat cu cele expuse mai sus, este nu doar dreptul, ci chiar datoria dumneavoastră de a face cât mai mult zgomot în perimetrul domiciliului personal și nu numai. Vecinii vor respecta și admira suflul dumnevoastră vital, iar cei cu minime aptitudini estetice vor aprecia cu atât mai mult varietatea și creativitatea de care dați dovadă în emiterea și generarea diverselor sunete.

Iată doar câteva indicații de bază. La nivelul corporal-fiziologic, trebuie să exersați la maximul potențial sforăitul, gemetele (inclusiv cele erotice), eructațiile și flatulențele. În cadru familial, cultivați tonul ridicat în dezbaterea problemelor curente, certurile cu partenerul de viață și aplicarea cât mai frecventă a corecțiilor fizice, asta mai ales dacă sunteți mai solid decât ceilalți locuitori ai apartamentului; calitatea și volumul urletelor de durere corespunzătoare vă vor crește prestigiul în fața vecinilor! În plan gospodăresc, trebuie să rețineți că nu există ore mai potrivite sau mai puțin potrivite pentru bătutul cuielor, utilizarea flexului și a rotopercutorului, folosirea aspiratorului sau spargerea pereților interiori; este dreptul dumneavoastră să vă amenajați habitatul potrivit preferințelor personale. În ceea ce privește activitățile de relaxare și loisir, imaginația este ultima și singura frontieră. Totuși, pentru un efect maxim, vă sfătuim să apelați la stiluri muzicale cu efect fie socializator intens (manele, populară, dub-step sau Inna), fie vitalizant și tonic (imnuri patriotice, hip-hop sau heavy metal). Corelat, dacă aveți competențe coregrafice, nu ezitați să vi le exersați; bătutele pe loc și horele moldovenești sunt cele mai indicate.

(Desigur, nu ne scapă faptul că legislația aflată încă în vigoare interzice și chiar sancționează unele dintre comportamentele recomandate mai sus. Aceste prevederi sunt rodul unei mentalități vetuste și al unei înțelegeri fundamental eronate a ființei umane. Ca urmare, am inițiat, pentru dumnevoastră, un set de proiecte legislative care vor fi incluse și în viitoarea Constituție și care vor stipula recompense substanțiale pentru ceea ce se numește acum, în mod greșit, „tulburarea ordinii și liniștii publice”).

2. Gunoiul. Fenomenologia complexă a gestionării deșeurilor a fost abordată și dezvoltată într-un episod precedent al „Ghidului de supraviețuire urbană”. Iată, pe scurt, doar câteva recomandări adecvate pentru o relație eficientă cu vecinii. Depozitați gunoiul – în saci menajeri sau ca atare – de preferință în spațiile comune: în fața ușii, pe hol, pe trepte, în fața blocului! Exersați din balcon tirul cu PET-ul și resturile de mâncare; vecinii care au mașini parcate în fața blocului vă vor fi recunoscători! Fiți creativi cu secrețiile personale și nu vă rezumați la salivă sau mucus!

3. Animale de companie. Animalul de companie este și el un fel de om și, ca atare, se încadrează în fenomenologia descrisă în premise: are dreptul de a se manifesta fără opreliști; de aceea, dresajul, chiar în cazurile în care este posibil, este nerecomandat. (A se vedea punctul 0). Ține exclusiv de gusturile și preferințele dumnevoastră cu ce fel de animal de companie alegeți să împărțiți apartamentul și ce tip de relații doriți să întrețineți cu acesta. Nu fiți egioiști și lăsați-vă și vecinii să intre în interacțiune cu animalul dumnevoastră! Din nou, creativitatea dumnevoastră este lege! Totuși, pentru un maxim de satisfacție, vă recomandăm să optați pentru animale de companie masive (de exemplu, cai, vaci, pitoni, capre), vocale (pekinezi, papagali, gâște, oi) și agresive (pit-bulli, cobre, păduchi). Stimulați-le, prin mijloace coercitive, limbajul natural și agresivitatea și încurajați-le să își marcheze teritoriul în spațiile locative comune: teritoriul animalului de companie este, implicit, teritoriul proprietarului! (A se vedea punctele 2 și 3).

4. Asociația. Asociația de locatari / proprietari și fenomenologia aferentă (reguli, liste de întreținere, facturi) sunt creații de dată recentă ale unui aparat birocratic represiv, deci reprobabil. Nu participați la ședințele asociației, nu deschideți ușa pentru citirea contorului și apometrelor și, mai ales, nu achitați facturile! Dacă datoriile acumulate de dumnevoastră vor duce la întreruperea furnizării apei potabile și a agentului termic în tot blocul, nu vă simțiți vinovat; din contra, vecinii vă vor fi recunoscători, întrucât în acest fel vor face și ei economii!

5. Împrumutul. Aflată la granița tensionată dintre tendințele vitale egosite și cele de socializare, această practică trebuie gestionată cu celeritate. Așadar, nu ezitați să cereți vecinilor tot ceea ce v-ar putea trebui la un moment dat: zahăr, ulei, bani, ciocan, hârtie igienică sau un partener de așternut. Atenție: cereți, nu rugați! Dacă nu vi se răspunde cu entuziasm, luați cu forța! Dacă nu ar fi existat lupta pentru supraviețuire, teoretizată și de Charles Darwin, nu am mai fi evoluat din maimuțe! Dacă vi se oferă, nu mulțumiți și, mai ales, nu înapoiați nimic!

Vecina cea de taină

P.S. Important! Dacă aveți completări, (mici) corecturi sau recomandări suplimentare, le așteptăm cu mult interes la sediul redacției, pe site sau pe Facebook! Nu fiți timizi și, mai ales, nu fiți egoiști: experiența dumneavoastră în relația cu vecinii este de neprețuit!