Reporterii „Bârfa de Iaşi” au interceptat jurnalul unei prostituate de lux a Iaşului. Iată câteva fragmente:

– M-a cam băgat în sperieţi povestea asta cu fetiţele şi şmecherii ăia bogaţi din Bucureşti. Pe de altă parte, am citit şi eu stenogramele din ziare, dar n-am găsit nimic care să-mi dea fiori de plăcere. Păi, dacă aş scoate eu caietele cu înregistrările pe care le făceam pe vremuri, când lucram la 898989, ehei! Să vezi acolo băieţi cu imaginaţie, stătuţi, ca după 45 de ani de comunism. Abia ăia erau dizidenţi ai amorului, nu nenicii ăştia care vorbesc cifrat când e vorba de păsărică.

– Am de rezolvat un caz social, cu un tip care-şi făcuse abonament la mine în franci elveţieni. Tipul e foarte supărat că a crescut cursul şi nu se mai poate descurca cu plata serviciilor mele, mai ales că nevastă-sa s-a cam prins că aduce mai puţini bani acasă.

– Acum două zile m-a vizitat un client ciudăţel, regizor la teatru. Vine rar, mereu e ocupat şi plecat prin turnee. Am impresia că nu e un regizor foarte bun, pentru că tot timpul îmi cere să montăm o piesă în trei acte sexuale. În primul act e Richard al III-lea, în al doilea e Moromete, iar în ultimul e Hamlet. Îmi place la final, când se uită la bancnotele din portofel şi oftează: „A fi sau a nu fi falit?”

– Aseară m-am făcut de cacao la un restaurant de lux, unde m-a scos un şmecher care voia să mă impresioneze. La un moment dat, m-a întrebat dacă vreau să mănânc calamari. I-am dat cu poşeta-n cap, spunându-i că eu vreau să halesc ca la Ritz, nu ca la mari, adică gogoşi cu iaurt pe plajă. Asta e, am comis-o. De unde să ştiu că îmi vorbea de nişte moluşte?

– Îmi vine să râd de impotenţii ăia din Parlament care se tot chinuie ore-n şir să-şi ridice imunitatea unul, altuia. Ştiu eu nişte băieţi cărora li se ridică tot ce vrei, la orice oră din zi şi din noapte. Chiar, mai bine m-aş băga şi eu în politică. N-ar rămânea niciunul cu imunitatea neridicată, mai ales că am văzut că se lucrează şi în grup, fix fetişul meu.

– O idee bună, asta cu tombola bonurilor fiscale. Am prin sertare o grămadă de bonuri, de la Dior până la Dolce Gabbana. Totuşi, mi-e că, dacă le trimit la Fisc, atrag atenţia ălora şi îmi iau urma ca să mă întrebe de sănătate. Ei, şi? De unde să-mi iau parfumurile, de la Farmec Cluj?