• în vreme ce medicii anunţă că-şi pun stetoscoapele-n cui, sindicaliştii au alte planuri • pe principiul „să moară şi capra şefului de spital”, guralivii campaniilor electorale nu vor să iasă în stradă pentru cei cu mai multă şcoală şi mai mulţi bani decât ei

Când ziceam noi că o să mai avem şi noi oleacă de bârfuliţe prin târg, la aşa o vreme de plictiseală, iaca ni s-o cam tăiat. FIE ş-o cam închis porţile, cu tot cu Patricia şi cu bişonul ei flocos, artiştii ambulanţi ş-or strâns şandramalele, administraţia mai are vreo lună şi îşi închide porţile a vacanţă, aşa că, de-acuma, cine ştie când om mai avea parte şi noi de ceva acţiune prin Iaşul cel cultural. Ceva-ceva animaţie tot s-ar putea să fie însă. Iar dacă nu la vedere, pe bulevardele urbei, atuncea cel puţin prin spitalele ieşene. Unde se anunţă nişte ghionturi, de numa-numa. După cum vă anunţam mai acu vreo săptămână, cică doftorimea din întreaga ţară să porneşte în curând la un mare răzbel. Stetoscoapele vor fi agăţate în cui, parafa încuiată bine în sertar, iar buzunarul larg de la halat cusut cu aţă neagră, ca să vadă toţi cei care au de făcut vreo operaţie sau altceva că „în această instituţie şpaga este interzisă cu desăvârşire”. „Ne vedem la cabinetul privat”, am completa noi. Dar să nu fim răutăcioşi acum cu discipolii lui Hipocrat, că, am mai spus-o: nu-i de ici-colea să repari un om pe paişpe milioane salariu, cam cât ia coana Gica tonetăreasa de la colţul străzii, într-o lună slabă, fără bacşişuri şi cu restul dat corect, până la ultimul leuţ. Unde mai pui că, de la anunţu’ de mobilizare la grevă lansat de reftorul ieşan de la Umefeu, doftorul Bazil Astărăstoae, au mai ieşit şi nişte statistici de naşpa, care să le deie vânt din pupa medicilor în avântul lor revoluţionar: gărzile cică s-au lungit acuma şi la 40 de ore, iar migraţia halatelor albe o depăşit orice închipuire, că în curând o să ajungem să ne tratăm din nou la felcereasa din sat, cu ventuze încălzite sau, după caz, de pe scara blocului.

Revoluţie pe la colţuri

La aşa o situaţiune de sumbră, ne-am zis noi că acuşi-acuşi o să vedem o revoluţie a bumbacelor şi a feşelor de tifon, la care să se ralieze întreaga suflare medicală, pe lângă care revoluţia iasomiei ar putea fi socotită o supărare la un şpriţ de vară. Dar, ţi-ai găsit! Un sondaj ad-hoc printre sindicaliştii din Sănătate, cel puţin din cea ieşană, ne arată cât de unit e sistemu’ atunci când trebuie să-şi apere interesu’. Întrebaţi dacă vor achiesa la greva medicilor, purtătorii ăştialalţi de halate, dar netrecuţi prin facultate, ci doar prin şcolile postliceale de asistenţi, or strâmbat din nas, spunând ba că se apropie perioada concediilor, ba că alegerile abia au fost şi că tre să mai aştepte vreo trei ani jumătate, ca să poată cere şi ei ceva mai consistent, acolo. Cel mai tranşant o fost însă Julian Codeanu, liderul de facto al gălăgiosului Sanitas, de când nea Tănase cu fluierul s-o dat la fund mai ceva ca struţii de crescătorie. Aista dezvăluie pentru presa cea serioasă că, din esperienţa lui, nici medicii nu prea s-or dat pe brazdă pe la protestele asistentelor şi personalului din sistem, başca, mai bifau şi câte-un absent nemotivat pe la ăi cari se dădeau cu gura mare în faţa spitalului şi nu înăuntru, cum erau trecuţi la condică.

Propunerea noastră

La aşa unitate, noi ce să mai zicem? Le urăm succesuri multe medicilor şi asistentelor deopotrivă şi îi aşteptăm la un protest adecvat, cu nişte hălăţele scurte, trase peste bikini, aşa cum am văzut noi că se poartă în societăţile mai emancipate. Iar dacă nici atunci poporul nu o ieşi în stradă, în semn de solidaritate, atunci chiar că intrăm de tot în colaps şi tragem obloanele peste măgăoaiele de spitale. (Gornel Tănase)