Recent, fuga de caniculă ne-a condus pașii spre Copou. Parcuri, aer curat, Grădina Botanică. În aceasta din urmă, am ajuns mai mult târâți de parteneră decât de bunăvoie. Am mai mers de zeci de ori, cu diverse fete, nu era nicio expoziție planificată, deci, la ce să mergem? Aceiași copaci, mult mai puține flori, că primăvara a trecut. Ca urmare, nici n-am zăbovit cine știe cât. Vreo două ore, probabil, timp în care am rătăcit cam pe oriunde era de rătăcit. Pe urmă, am început să ne gândim de ce oare doar intrarea în Grădină este amenajată atrăgător pentru plimbăreți, iar valea poate stârni fiori doar studenților la Botanică? Ce fac alții să atragă milioane de vizitatori anual?

La alţii
Pe scurt, nimic. Mai pe larg, nimic să nu avem și noi deja sau să nu putem face. Mă rog, să zicem că există și chestii spectaculoase, inaccesibile nouă fie financiar, fie din motive de climă, dar astea sunt excepții. Nu putem avea o Grădină cu 20.000 de specii de orhidee, ca în Singapore, că e prea frig, normal. Dar o grădiniță în cadrul grădinii mari, adică un spațiu amenajat pentru copii, existent în Singapore, s-ar putea face, nu? Dai drumul la copii să se fugărească printr-un labirint de buxus sau să participe la o cursă cu obstacole reprezentate de diverse plante de gard viu și mergi la plimbare cu nevasta pe sub cireși în floare. O fi scump? În grădina din Singapore au maimuțe, să aibă lumea la ce să se uite. N-ar merge niște fazani la noi?

Spaţii expoziţionale
La Berlin, în cadrul unei grădini de doar 43 ha, la jumătate dintr-a noastră, a fost amenajat un muzeu botanic, într-o vilă clasică, cu parter, două etaje și mansardă. Am zice că nu e cine știe ce, după criteriul costurilor. La Kew, în Anglia, vizitatorii pot vedea, dacă s-au plictisit de grădina propriu-zisă, cele 7 milioane de exemplare de plante din ierbarii. Oare avem și noi? Probabil, dar nu pentru public. La Denver, în SUA, într-un amfiteatru din grădină se organizează în timpul verii concerte. Un fel de amfiteatru există și la noi, lângă lacul mic. Nu poate găzdui chiar orchestra Filarmonicii, dar un cvartet de coarde sau o trupă de teatru ar aduce niște vizitatori în plus, nu? La Brooklyn, tot în SUA, funcționează permanent o galerie de artă. O alee gen „Gazeta de pe gard” de la marginea Parcului Copou și-ar asigura expozanții fie și numai dintre stundeții la Arte Plastice.

Lanţ de fântâni
Grădina Generalife din Granada este probabil cea mai veche grădină botanică din lume, având vreo 700 de ani. Amenajată dintr-un moft al unui prinț maur, ca și palatul Alhambra, este cam greu de concurat. Dar, în stil Generalife, un lanț de fântâni arteziene, pe aleea care duce spre lac, nu s-ar putea face? Dai drumul la robinet și până la baltă te joci din ape pe baza legii gravitației. Ar costa ceva, dar ar fi de efect.

Alee “didactică”
Tot costisitor, dar și splendid, ar fi așa-numitul „treetop walking” din grădina botanică Kew, că tot am pomenit de ea. Este o pasarelă de 200 metri lungime, la o înălțime de 18 metri, care permite vizitatorilor să observe coronamentul copacilor, de la același nivel. La pachet, păsări, insecte, licheni, flori, ciuperci, pe care nu prea le poți vedea de jos. Tot la Kew găsești sculpturi în trunchiuri de copaci care ilustrează elementele microscopice ale arborilor, pentru a le explica creșterea. Nu prea avem o astfel de alee „didactică”, nu? Tot studenții de la Arte Plastice o pot amenaja. E drept, la Kew e și un trenuleț care face turul grădinii, ceea ce ar fi cam mult pentru banii noștri. Dar, tot ca la Kew, vreo două case eco-friendly, amenajate în stil alpin sau temperat, n-ar încăpea?

Secţie închisă
Bun, dar hai să zicem că toate aceste idei ar fi cam costisitoare. Așa că hai să vedem ce s-ar putea face din categoria gratis spre ieftin. De exemplu, ați vizitat vreodată, în seră, secția de plante carnivore? Nici noi. De când ne știm, secția este închisă cu lacăt și nu am reușit niciodată să înțelegem de ce. Din ce botanică mai știm dintr-a cincea, aceste plante nu sar la om, deci nu este o problemă legată de securitatea vizitatorilor. Nici nu credem că aceștia ar fi în stare de acte de vandalism, să se apuce netam-nesam să distrugă. Atunci?

Baltă verde și statută
Nu înțelegem nici de ce lacul zace ca o baltă verde și statută. Ar fi prea mult câteva bărci? Nu credem că rațele ar fi din cale-afară de deranjate. Cel puțin cele de la Ciric nu sunt. Suntem însă siguri că s-ar găsi pe loc un investitor privat care să și plătească pentru privilegiul de a le aduce pe lac și a atrage vizitatori. „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă…”. Te plimbi, îi arăți iubitei nuferii și o duci pe insulă, unde poți vedea… Chiar, ce-o fi pe insulă? Vreun habitat atât de deosebit, încât nu-l pot vedea decât inițiații în misterele botanicii? Nici măcar ei, că nu am văzut niciun biolog pe-acolo vreodată. La ce bună o amenajare, dacă ea nu este fructificată? Nu zicem să se deschidă o discotecă pe insulă, deși o terasă pe malul lacului poate ar fi interesantă, dar măcar să o poți vizita, fie și cu bilet plătit separat de cel de la intrare.

Hal de alee în Grădină. Sursa foto: pagina de Facebook Cuplu Călător

Îţi rupi picioarele
Grădina Botanică este brăzdată de alei, încoace și încolo. De regulă, din beton, de-ți rupi picioarele pe el. Cum versantul alunecă, plăcile sunt pe alocuri crăpate și denivelate înfiorător, de nu-ți mai vine să pășești pe ele. Ar fi grea înlocuirea betonului cu alei din pietriș, ca în orice parc decent? Ar fi și mai ușor de reparat, și mai atrăgătoare.

Lipsesc hărţile
Astea ar fi amenajări minore, zicem noi. Dar cea mai minoră și mai logică din toate și pe care chiar nu înțelegem de ce nu a fost făcută, e cuprinsă într-un singur cuvânt: „legendă”. Nu aia cu Menumorut sau Glad, ci aia de la hartă. O tablă pe care să scrie ceva. Nu, nu plăcuțele alea pe care scrie „Stejar / Quercus robur”, ci dintr-alea cum sunt cele din zona de la intrare, cu lilieci și păsări. Grădina Botanică adăpostește cea mai valoroasă colecție de crizanteme din țară, cu 215 faxoni, iar prima expoziție dedicată acestei flori a fost organizată la Iași. Știați asta? Dar că în Rosariu sunt 600 de soiuri de trandafiri, inclusiv soiuri românești, alcătuind o colecție unică în România, recunoscută de World Federation of Rose Societies? Nici asta?

Imită Dunărea
Pârâul Podgoria are trei brațe amenajate pentru a le imita pe cele ale Dunării, dar nu scrie pe nicio placă chestia asta. Cum nu scrie nici că Banatul este reprezentat în grădină de o amenajare care reproduce, în mic, muntele Domoglad. Știți că există o secție de silvosteptă a Moldovei care găzduiește 107 specii de zburătoare? Unde, Doamne, or fi alea și care sunt, că habar n-avem? Sau că secția de plante utile, da, există și așa ceva, adăpostește o adevărată farmacie naturistă, la câte specii sunt acolo? Nu știm unde e, că se ține secret, probabil ca lumea să nu culeagă buruienile. Sau știți că există un sector de plante rare sau endemic, adică nemaiîntâlnite decât într-un singur alt locșor în toată țara sau chiar lumea? Că în secția fitogeografică există un ceas solar? Etc. Nu știm dumneavoastră, dar noi am aflat de pe site-ul Grădinii, ceea ce nici nu ne gândeam că putem afla.

Site-ul e praf
Lăsăm deoparte faptul că site-ul în sine pare făcut de niște amatori, nefiind deloc atractiv. Lăsăm deoparte excesul de limbaj de specialitate, de parcă s-ar adresa cel puțin studenților de specialitate, dacă nu academicienilor. În niciun caz publicului larg. Dar chiar Grădina Botanică nu este interesată ca lumea să știe pe unde merge și ce poate vedea? Ca la un muzeu, unde sub fiecare os scrie cărui dinozaur i-a aparținut. E prea greu?

O istorie de 160 de ani
Alături de alte priorități culturale emanate din vechea capitală a Moldovei, un loc deosebit îl ocupă și înființarea la Iași, în anul 1856, a primei Grădini Botanice din România, de medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură.

Din fonduri proprii
Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpă Galbenă, avea să fie pentru mulți ani, până la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iași. Prin eforturile financiare proprii susținute cu intermitenţă de autoritățile publice, grădină lui A. Fătu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migală de o viață, s-a risipit.

A doua
Stimulată de interesul manifestat față de grădină lui A. Fătu, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, înființează, în 1873 o a două Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăți, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcină organizării acestei noi grădini este încredințată dr. Dimitrie Brandza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. În cea mai mare parte, plantele acestei Grădini au fost oferite de către A. Fătu din grădină să sub formă de plante vii și semințe.

Existenţă simbolică
În 1870, conducerea Universității din Iași ia în discuție problemă înființării unei grădini botanice proprii pe terenul din spatele vechii clădiri a Universității, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină și Farmacie. Pe acest amplasament a avut o existenţă simbolică.

Fără răspuns
În 1900 la insistențele repetate (încă din 1895) ale prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înființarea unei noi grădini botanice. Demersurile repetate pentru obținerea fondurilor necesare înființării acestei grădini au rămas fără un răspuns concret.

Seră turn
Pentru a satisface cerințele învățământului biologic, în 1921, prof. Al. Popovici înființează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universității cu suprafața de cca. 1 hectar, pe care se construiește un mic complex de sere pentru plantele tropicale. Această grădină a servit învățământului botanic ieșean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964 când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă grădină botanică se mai păstrează și astăzi arborii și arbuștii din parcul aflat între vechea clădire a Universității, Cantina studențească și căminele studențești de pe b-dul Copou și o mică seră “turn” în care se cultivau palmieri și bananieri.

Pe locul actual
În 1960, cu ocazia sărbătoririi centenarului Universității s-a prezentat situația Grădinii Botanice și s-a ajuns la concluzia că nu mai corespunde cerințelor învățământului și, în 1963, s-a ales ca teren de amplasare a unei noi grădini botanice în Dealul Copoului pe str. Dumbrava Roșie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic și în următorii ani a început preluarea terenurilor, organizarea rețelei de drumuri și alei, plantațiile, construcția și popularea serelor, la început cu materialele provenite din vechea grădină botanică. Suprafețelor de teren preluate inițial li s-au adăugat treptat altele, ajungând astăzi la 80 de hectare.
(sursa: www.botanica.uaic.ro)