Liberalul a făcut o adevărată pasiune pentru funcţiile publice. A fost, pe rând, deputat, primar de Paşcani, şi iar deputat. Adică, adunat, vreo 10 ani în serviciul public. Realizările sale, sub nivelul mării. Şi-atunci de ce e încăpăţânat şi persistă?

Van Gogh a pictat până a murit. Sau, mă rog, până s-a gândit să se împuște puțin. Marin Preda a scris până în ultima noapte a vieții. Mișa Klein, săracul, a murit pe terenul de fotbal. Sunt unii oameni care fac ce știu să facă până îi ajunge doamna cu coasa. Câți funcționari n-au repauzat oare cu ochii în calculatorul pe care au jucat Solitaire în timp ce lumea se înghesuia în fața ghișeului? Dom’le, ce să zicem? Cariera e carieră și e sfântă. Iar cei mai mulți oameni se țin de ea până la pensie sau chiar dincolo de ea. E normal. Mai greu ne este să ne împăcăm cu pasiunile descoperite la senectute. Și nu ne referim la pasiunea pentru șah sau table. Un astfel de caz este cel al deputatului Grigore Crăciunescu (PNL). Cum vine asta, vă explicăm în rândurile ce urmează.

Şi-a descoperit vocaţia
De exemplu. Se dă un bebe născut în anul naționalizării. Adică în ’48. 1948, mai exact. Merge la școală, la liceu, se îndrăgostește, face o facultate, iese dentist, se însoară, face doi copii. O viață normală, nu? Așa ziceam și noi. Muncește pe brânci, iar după vreo 18 ani devine medic primar. Omul începe să prindă cheag, iar prin ’94 își deschide o clinică. De scos dinți, normal. Nimic nelalocul lui. După 21 de ani de scos măsele la stat, omul s-a apucat să le scoată pentru banul lui. Logic. Mai urmau câțiva ani de scos dinți, pe urmă se lăsau angajații să o facă, iar omul se putea pregăti să-și plimbe nepoții sau, de ce nu, să-și scoată nevasta la un concediu în jurul lumii. Firesc, nu?
Ete, nu! Pe Grigore Crăciunescu l-a pălit deodată cheful de băgat în seamă. La 49 de anișori bătuți pe muche, omul s-a lansat în politică. Ca mulți oameni de afaceri, a ales o aripă liberală, că era de unde. Mai exact, Uniunea Forțelor de Dreapta. Pentru cei care nu o mai țin minte, un fel de liberali duși la extrem. Numai cu piața complet liberă și cu valorile familiei în freză. Proaspăt înființați. La fel de virgini politic ca și omul nostru. A stat cu ei până când au fost înghițiți pe nemestecate de PNL, în 2001. Ocazie cu care a devenit șeful filialei pășcănene a liberalilor, la doar 53 de anișori. Afară de pășcănenii lui, nu-l știa nici naiba.

Hop şi deputat
Dar, deh, clinica mergea bine, avea 35 de angajați, mai apăruseră niște cabinete și un laborator de analize, așa că bani erau. La 56 de ani, a zis să mai facă un salt: candidatura la deputăție. S-ar părea că are mână bună ca dințolog, că pășcănenii au pus ștampilă lângă ștampilă la succesul PNL și s-a văzut în Parlament. Ce-a făcut acolo? Mai nimic. A ridicat mâna. A coborât la restaurantul de la subsol să mănânce dietetic. Diabet, zic gurile rele. S-a cazat la Hotel București. Coleg de virginitate deputățească al lui Mihai Dumitriu, dacă-l mai țineți minte. Dacă nu, nicio pagubă. Fost șef la IȘJ, fost primar de Rediu și deputat din greșeală. Doar că ăla venea cu pachețel de-acasă, să nu cheltuie prea mult la București.

4 ani primar
Dumitriu s-a retras, după un mandat de anonim. Crăciunescu, nu. Abia dăduse de gustul banului public, probabil. N-a mai prins loc de candidat la deputăție și în 2008, așa că s-a băgat la Primăria Pașcani. Contra lui Rățoi, pe terenul lui. Mare greșeală. A lui Rățoi, că și-a subestimat adversarul, iar liberalii s-au mobilizat. La 60 de ani, Crăciunescu a debutat în funcția de primar al Pașcaniului. I-a fericit pe pășcăneni patru ani, de le-au mers fulgii. Asfalt, nu. Investitori, pauză. Locuri de muncă, din părți. Un fel de Simirad de provincie. Printre picături, omul l-a fericit însă pe fiu-su cu niște contracte cu Primăria. Conflict de interese cât casa, dar ce contează? Își plângeau pășcănenii în pumni, visau la epoca Rățoi și se tot uitau la ceas să vadă când se mai face 2012. An în care l-au votat cu toate mâinile pe Pantazi, urmașul de drept al lui Rățoi.

Înc-o tură deputat
Dar să rămână Crăciunescu fără coledzi? Avea un apartament în Iași, pe bulevardul Socola. L-a vândut. Avea două spații comerciale în Pașcani. Vândut. Avea acțiuni la SIF și la vreo 3 firme. Vândut tot, rămas cu Interdentis și a candidat din nou. La Iași, că la Pașcani se vota singur. A ieșit, normal, că era anul în care USL a ras tot. La 64 de ani, în decembrie 2012, Crăciunescu a început aşadar al doilea mandat de deputat. La fel de anost ca și primul. Se mai bagă uneori în seamă pe chestii de mare interes, gen căsătoria gay și pe urmă tace. E drept, că are și probleme între timp. Îl caută procurorii ba pe faza cu fiu-su, ba pe faptul că a ocupat abuziv fo’ 300 mp de domeniu public pășcănean cu hardughia lui de clinică. Îl caută și Pantazi să plătească 1,2 milioane lei că stă pe terenul ăla de 9 ani. A încercat el să treacă tot pe numele nevestii, să divorțeze și să se recăsătorească, dar schema n-a prins.

Ce-ți mai trebuie?
La 65 de ani, în loc să se bucure de pensie, că a devenit și pensionar între timp, e tot mai stresat. Şi stresant, în acelaşi timp. Factor de risc la diabet, că veni vorba. De stai și te întrebi: dom’le, bani aveai, firma mergea, pășcănenii îi ziceau ”să ne trăiești, dom’ doctor!” Ce-ți trebui, dom’le, politică? Să te înjure lumea? Ca deputat în prima tură, n-ai făcut nimic. Ca primar, idem. Ce-ți trebui încă un mandat? Ce-ți mai trebuie?!?