Nu ştiu dacă rândul de mai sus a generat ploi în gurile domniilor voastre, însă cu siguranţă nu asta mi-a fost intenţia. Dimpotrivă, aş putea să spun, rândurile ce vor urma vă vor lăsa un gust amar, pentru că ele nu vor fi decât nişte… răutăţi de la bunica. Aşa cum îi stă bine unui editorial, ca dealtfel oricărui material de presă, trebuie să spun încă de la început subiectul, iar acesta este preţul gazelor naturale.

Şi, după cum bine v-aţi dat seama, paralela va fi între situaţia de la noi şi cea din cele două ţări vecine membre ale Uniunii Europene, ca să comparăm doar ceea ce se poate compara.

Datele tehnice sunt cât se poate de clare: la noi, în Românica, gazele naturale se vor scumpi în acest an cu 10 la sută. La vecinii de peste Dunăre, va urma o reducere cu 9,8 procente, în vreme ce dincolo de Tisa va fi tot o scădere de preţ. Cum au putut ei să meargă într-o direcţie şi noi în cea opusă este cât se poate de simplu.

Din punctul nostru de vedere, noi trebuie să respectăm angajamentele asumate de Guvern faţă de FMI, ceea ce este, fără îndoială, un lucru normal. La fel de normal mi se pare şi ca bulgarii să beneficieze de un tratament preferenţial din partea celor de aceeaşi credinţă de… rit vechi, chiar înainte ca “bunătatea” de la Kremlin să se manifeste pentru întreaga Europă. Pentru că, nu-i aşa, Gazprom va ieftini gazele pentru consumatorii de pe Bătrânul Continent din cauza (sau datorită) scăderii consumului în ultima perioadă. Evident, ungurii au ştiut despre ceea ce va urma, iar guvernul de la Budapesta a profitat din plin pentru a-şi trage spuza pe turta lui.

Aici este, însă, problema şi apar întrebările. Nu, nu în cazul celor cu ceafă groasă, pentru că nu trebuie să ne vindem credinţa strămoşească pentru o pungă de gaze mai ieftine, deşi unii dintre români şi-ar… comercializa până şi cele mai apropiate rude pentru chiar mai puţin. Pe mine mă contrariază că noi (mai) nu reacţionăm rapid la ceea ce se întâmplă în lume în general, şi în Uniune, în particular. Iar asta cu ieftinirea mi se pare un exemplu perfect.

Da, trebuie să liberalizăm piaţa energiei, însă aici trebuie acţionat şi într-un sens, şi în altul. Adică putem avea, foarte bine, o piaţă liberă să… scadă preţurile şi tarifele, nu numai să le crească. Am dovedit asta, foarte puţin, ce-i drept, în cazul carburanţilor, atunci când, cu chiu cu vai, petroliştii au redus (cam de ochii lumii, e foarte adevărat) preţurile la pompă. Că până atunci doar le umflaseră cu pompa…

Mai grav însă mi s-ar părea ca ai noştri lideri să nu fi ştiut cu o secundă înaintea vulgului despre intenţiile gigantului gazos din Rasia (fostă Rusia, actuală Russia), adică să nu mai fim nici în car, nici în căruţă. Adică, aşa cum ne plăcea cândva să spunem, la confluenţa dintre Est şi Vest. Pentru că în cazul acesta, am realiza că nu suntem nici cu unii, nici cu alţii. Iar “independenţa” (şi neamestecul în treburile interne, aşa cum îi plăcea lui Ceauşescu  să spună) este ultimul lucru pe care ni-l dorim în această lume globalizată în care (vrem şi trebuie) să trăim.

Şi acum, în loc de desert la titlul acestui editorial, să încercăm să punem mămăliga la un loc de oarecare cinste în “bucătăria” lumii. Să încercăm, dară, să găsim şi câteva gastronomice lucruri care să meargă cu mămăligă. Să nu spuneţi brânză cu smântână sau sarmale, că nu se pune! Nu sunt mâncăruri cunoscute în Occident. Deh, spre Apus n-are rost să mergem, că nu mai putem da istoria înapoi. Ne-au primit în UE, problema lor! Trebuie să „asortăm” polenta cu ceva de la masa bogaţilor. Complicat, nu-i aşa? Că francezii mănâncă două paie-trei prostii, cu două calităţi: rafinate şi… puţine. Mămăligă cu visichi de la ingleji nu prea merge. Poate, poate un boţ de mămăligă rece după muuuulte pahare de visichi/scotch…

Nu ne rămîne decât să apelăm la cârnăciorii coanei Merkel, însă nici asta cu tot sufletul, deoarece Coana Mare e mamiţică pentru… marinel.

Octavian Storin