Acum ceva timp, ne-a venit o cunoștință în vizită. Venit omul de prin Germania federală, primul lucru pe care ni l-a spus a fost să ne felicite pentru calitatea drumurilor. Am crezut inițial că glumește, dar sărmanul chiar era sincer. Îi luase mai puțin de o zi până la granița noastră cu Ungaria și încă o zi să treacă peste Carpați, în Moldova. Își blestemase zilele, săracul, iar când a dat de un asfalt rezonabil, pe DN 2, și-a zis că l-a prins pe Dumnezeu de un picior. Până la Iași aproape că zburase pe drumul european. Doar îngustimea lui și numeroasele localități prin care trecuse și unde trebuise să reducă viteza, îl mai deranjaseră. I-am calmat entuziasmul, explicându-i că pur și simplu a nimerit pe singurul drum național din județ care-și merită numele. Ia să fi făcut el o plimbare de-a lungul Prutului! Nu-i mai ardea de folosit mașina proprie în România în veci.

Pe malul Prutului
În general, când vine vorba de drumuri, șoferii gândesc cam la fel: cu cât e rangul drumului mai mare, cu atât e mai bun. Dacă e să fie un drum bun, ai mai multe șanse să prinzi asfalt fără gropi pe un drum național decât pe un drum județean, comunal sau sătesc. Așa o fi logic, dar nu înseamnă că așa și este. DN 28, care urmează linia Prutului dinspre Vaslui, continuat cu DN 24C spre nord, este prost, pentru a ne exprima totuși civilizat. De fapt, multe comune de pe malul Prutului au drumuri sătești mai bune decât acest chipurile „drum național”. Oficial, la sud de Iași, drumul este acceptabil. La nord, „bun”, până la limita cu Botoșaniul și mediocru până la Ștefănești. Dacă scădeți câte o treaptă, ajungeți la realitate.

Două consecințe
Starea jalnică a drumului are două consecințe. Cea mai gravă e aceea că ține mai departe în sărăcie comune care sunt oricum sărace (Comarna, Costuleni, Răducăneni, Gorba). Comunele de pe malul Prutului trăiesc practic exclusiv din vânzarea produselor agricole locale. Fără legături rutiere rezonabile cu lumea, ele nu au nicio șansă să atragă investitori, nici măcar în agricultură. A doua consecință ține de orgoliu și de imagine. Frații moldoveni de peste Prut s-au apucat să-și modernizeze singura legătură cu vestul: șoseaua națională Chișinău – Albița. Au în plan să o facă în regim de autostradă, eventual spre Ungheni, dacă noi facem pod rutier peste Prut. Deocamdată este la nivel de asfalt nou. Vă dați seama cam ce mutră fac ei, venind în România și intrând pe un drum ca ăsta? Taman la frații europeni bogați? Adică 97 de km de la Chişinău la Albiţa merg ca în palmă, iar pe restul de vreo 70 (Albiţa – Iaşi) sunt zgâlţâiţi serios.

Cerc vicios
Din păcate, perspectivele nu sunt încurajatoare. În primul rând, pentru că drumul național Vaslui – Botoșani este la concurență cu cele două drumuri proaspăt refăcute de Consiliul Județean: Vaslui – Iași și Iași – Botoșani. La ce să reabilitezi drumul național, câtă vreme ai, pe același traseu, un alt drum, de o calitate mult mai bună? Mai ales că principalul criteriu pentru prioritizarea investițiilor CNADNR este traficul pe respectivul drum. Un drum praf este ocolit de șoferi. Prin urmare, nu are trafic. Prin urmare, nu merită reabilitat. E ceea ce se cheamă cerc vicios.

La 20 km de Iaşi, preţuri beton
De la sfârşitul săptămânii trecute, de când se poate trece cu buletinul în Republica Moldova, numărul ieşenilor care au fost la cumpărături peste Prut a crescut uluitor. Explicaţia e simplă: la toate producesele accizabile, preţurile din Moldova sunt mult mai mici decât la noi. Câteva exemple sunt elocvente: un pachet de ţigări Rothmans costă în Republică 10 lei moldoveneşti, adică echivalentul a 2 lei româneşti. Adică, de 7 ori mai ieftin ca în România. Similar, un litru de benzină costă 17,27 lei moldoveneşti, echivalentul a 3,6 lei, cu peste doi lei mai ieftin ca la pompele noastre. În cazul unui plin de benzină (50 litri capacitate), la moldoveni plătiţi 179 lei (transformat în lei româneşti), pe când în ţară cei 50 de litri v-ar scoate din buzunar 290 lei. Rezultă, deci, o economie de aproximativ 110 de lei. La băuturi, o soluţie ar fi şi magazinele Duty Free din vamă (fie de la Sculeni, la 20 km de Iaşi, fie la Albiţa la 70 km de Iaşi). Preţurile la whisky pornesc de la 4,80 euro litrul adică echivalentul a 22 lei. O sticlă de coniac Călăraşi sau Legenda Moldovei, de 0,5 litri, se poate cumpăra la preţuri cuprinse între 20 şi 22 lei româneşti.