Consecventă politicii predecesorilor de a nu da nimic din casă doctoriţa Lavinia Scripcariu nu are nimic de comentat în legătură cu criza acută de sânge cu care se confruntă în momentul de faţă spitalele ieşene. Când profesorul Târcoveanu spune că i-a trebuit o zi ca să găsească sânge pentru o singură operaţie, ajungi să-ţi pui pe bună dreptate! – întrebarea: cum o vor scoate la capăt chirurgii de la UPU dacă se vor trezi, pe nepusă masă, cu victimele unui accident rutier, să zicem, 4 la număr… Vor trebui să aleagă cine primeşte sânge şi cine nu?! Grea decizie. Aşa că ne-am îndreptat atenţia asupra Centrului de Transfuzii, care în loc să ofere detalii privind această criză a sângelui, ne-a fugărit reporterii cu poliţia! Aşa am ajuns să ne întrebăm ce-o fi având de ascuns Centrul de Transfuzii: incompetenţa directoarei Lavinia Scripcariu sau o problemă de sistem, o carenţă în actul de guvernare care să inducă această lipsă de sânge? Dacă era isteaţă, ieşea fata la interval cu explicaţii coerente. Neieşind, înseamnă ori că nu are explicaţii, ori că nu o duce mintea să le dea, ceea ce lasă loc la serioase îndoieli asupra competenţelor sale. Foarte probabil, cineva a intervenit pentru ea de a plantat-o acolo… A cui pilă o fi această individă, urmează să aflăm şi să vă spunem zilele următoare. Iată un subiect de bârfă interesant…
***
Că tot mă aflu în zona halatelor albe, iată că dau şi peste un sidicalist încremenit în proiect de vreo douăzeci de ani, care-mi rage la un reporter că presa ar fi vinovată de comasarea spitalelor din Iaşi. Bre, nea Tănase, eşti sănătos la cap?! Presa face politica sanitară în România sau Guvernul? Dar ce-ai făcut matale până acum pentru asistenţii medicali din Iaşi, de-ai rămas lider la SANITAS atâta amar de ani? Au ei salarii mai mari? Au ei condiţii de muncă mai bune? Mira-m-aş! În schimb, văd că ştii să dai din gură şi să te bagi în seamnă pe la mitinguri în Bucureşti. Fireşte, pe banii sindicatului, şpriţul din deplasare e mult mai dulce. Las-o jos, nea Tănase, că măcăne. Pariez că nici măcar nu ai citit noul Cod al Muncii…
***
Cu riscul de a supăra un prieten sindicalist, care chiar mi-e drag, o spun clar şi răspicat: activitatea sindicală din România este una de tot căcatul, pentru că sindicatele sunt conduse de hoţi, parveniţi sau nişte căcăcioşi care, în afară de a da din drâmbă pe la televiziuni, nu au făcut nimic, dar absolut nimic, pentru masele pe care le reprezintă! Te întrebi cum de s-au brodit lucrurile aşa? Foarte simplu! Sindicatele din România au apărut imediat după revoluţie, pe structura sindicatelor vechi, din sistemul comunist. Dar unde era iniţiativa privată atunci, ce pondere a avea economia privată la acea vreme? Zero! Conform tradiţiei, la noi s-a pus carul înaintea boilor. Au apărut întâi sindicatele şi abia apoi s-a făcut patronat, ceea ce nu e firesc la o economie funcţională de piaţă, cum e la statele occidentale. Fostele fabrici s-au privatizat şi au moştenit structuri sindicale de factură comunistoid-mafiotă. Cât priveşte sindicatele din instituţiile de stat, povestea se repetă. Atâta doar că patronatul în această situaţie este… statul. Iar statul a ştiut de fiecare dată să o scoată la capăt cu marele confederaţii sindicatele, prin liderii care au mimat permanent o opoziţie, dar pe sub masă au colaborat cu autorităţile.
***
Aflu că Parlamentul României a fost într-o scurtă vacanţă impusă de parlamentarii UDMR, pentru ca aceştia să sărbătorească ziua naţională a Ungariei. N-ar fi asta mare brânză, dar un dement, angajat al statului român, se trezeşte şi spânzură în aceeaşi zi un manechin cu poza lui Avram Iancu, în centrul oraşului Miercurea Ciuc, declarând că face asta spre luare aminte românilor care au luat Ardealul de la unguri. E monstruos ce se întâmplă! De 15 martie 1848, mii de români au fost ucişi de unguri şi alte milioane au fost terorizaţi iar acum Parlamentul României sărbătoreşte – că aşa a vrut muşchiul lui Cecke Attila – acest eveniment! E şi normal să te întrebi, în aceste condiţii, ce face SRI-ul? Şi de ce nu se votează o lege privind demnitatea şi intangibilitatea însemnelor naţionale româneşti? Dar de ce trebuie să stăm la cheremul ungurilor, când mult mai corect ar fi ca aceştia să fie reprezentaţi în Parlament, ca minoritate, asemeni celorlalte minorităţi din România? Da, este adevărat că UDMR face legea acum în Bucureşti, hrănindu-se din disperarea PD-L-ului de a rămâne la putere. Dar, stimaţi parlamentari ai puterii, domnule Preşedinte Băsescu, chiar merităm asta?! Să vă fie ruşine! Şi vouă, dar şi actualei Opoziţii care i-a pupat în cur pe unguri înaintea voastră!
