Credeam că pe hipioţii din România îi poţi găsi doar pe plajă, în 2 Mai, la Vama Veche sau în baruri pline de stuf şi fum. Dar iată că i-am descoperit pe strada Cuza Vodă, cum intri într-un gang care dă la fostul restaurant al Florilor, acolo unde odinioară se întâlneau bunii prieteni Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Da, în Iaşi!
Aici îl găseşti pe nea’ Ghiţă cum stă în curtea lui amenajată cu flori şi tot felul de obiecte colorate care te trimit cu gândul la Flower Power şi la Woodstock ’69. Te minunezi privindu-l şi te întrebi (ca prostu’, bineînţeles) cum poate inspira atâta optimism un om şi o casă într-un loc uitat de lume.
Nea Ghiţă procuroru’
Gheorghe Feraru a fost procuror timp de 30 de ani, iar acum este pensionat. Meseria nu l-a oprit să facă ceea ce a simţit: „Odată hipiot, rămâi pentru-ntotdeauna hipiot!”
După ce primeşti un salut şi o strângere de mână plină de politeţe, nea’ Ghiţă te pofteşte în casă. Pe drum, în curtea mică plină de optimism vei observa şi o cruce improvizată pe care sunt imprimate două nume. „Acolo am îngropat doi căţei la care am ţinut foarte mult”.
În toate cele 3 camere ale casei găseşti sute, poate mii de lucruri vechi, fiecare cu câte o poveste pe care nea’ Ghiţă o ştie pe dinafară. La cei 75 de ani ai săi, Gheorghe Feraru a strâns în casă tot felul de lucruri vechi, iar fiecare îi trezeşte câte o amintire. O casă plină de antichităţi, lucruri ale căror soartă, parţial, nici acum nu se cunoaşte: tablouri, cărţi, atlase, ceasuri, discuri, statuete ş.a. „Într-o viaţă de om se adună tot felul de lucruri, dar de fiecare mă leagă câte o amintire. Chiar ştiu unde e pus fiecare lucru. Mă pasionează foarte mult antichităţile. Cred că cel mai mult ţin la cele două ceasuri cu pendulă.”
Cea mai ciudată „chestie” din casa lui nea’ Costică este un craniu de cerb suspendat în holul casei pe care sunt lipite zeci de pumnale, baionete şi pistoale. „Cu fiecare dintre aceste arme s-a săvârşit câte o crimă, le-am colecţionat cât timp am fost procuror. Ei au vrut să le arunce iar eu le-am spus să mi le dea.”
Gheorghe Feraru e căsătorit de 45 de ani şi aşteaptă nunta de aur. Noi nu am avut norocul să o cunoaştem şi pe soţia lui pentru că era plecată în vizită la fiica lor care e căsătorită în Italia. Totuşi, casa nu era deloc goală. Pe lângă miile de poveşti pe care le auzi, aici găseşti cei 3 căţei pe care proprietarul îi numeşte paznicii casei.
Acum să nu credeţi că bătrânul hipipot a rămas cu gândul la anii ’60 şi suferă după ei. Nu e deloc aşa, nea Ghiţă s-a adaptat la vremurile moderne! Un televizor gigant cu plasmă străluceşte pe lângă sutele de cărţi vechi din camera mare. „Cel mai mult ascult muzică modernă, mai ales britanică. Bine, mai ascult şi câte ceva din vremea mea: Pink Floyd, Beatles, ceva retro şi country….”
Am simţit în acea casă că poţi să accepţi orice convingere din univers, orice înclinaţie socială, politică sau morală. Am văzut în nea’ Ghiţă puterea de a schimba lumea prin optimism şi motivaţia de a trăi exact aşa cum simţi, iar iubirea nu înseamnă altceva decât puterea de a-i accepta pe ceilalţi exact aşa cum sunt. Peace and Love! Sau, de ce nu: LOVE not WAR!
Ionica
L-am cunoscut bine pe dl. Feraru si va pot spune ca pentru un procuror criminalist cum a fost avea si un suflet mare. Ii sunt profund indatorat. Ii doresc sanatate si viata lunga!