A, B, C, D, E, F, G… A, nu ne-am apucat să zicem alfabetul din plictiseală sau ca să adormim mai uşor. Pur şi simplu, făceam inventarul formelor pe care le poate lua una din cele mai întâlnite boli în ziua de azi. La noi în bloc sunt măcar vreo 10 bolnavi de aşa ceva. O spunem cu mâna pe inimă, chit că nu ne cunoaştem vecinii aproape deloc. Doar că aşa zic statisticile. Pe plan naţional, incidenţa acestei boli este de 3,2%, adică afectează cam un om din 30. La Iaşi, procentul este mai mare: 4,25%. Este una din multele situaţii în care sărăcia unei zone se reflectă direct asupra stării de sănătate a populaţiei. Vorbim de hepatită. Inflamaţia ficatului, ca să traducem expresia. Formele E, F şi G nu ne prea interesează. Hepatita E nu se întâlneşte la noi, ci doar în ţări mai calde, în zona Oceanului Indian. Oricum, rareori necesită tratament, ca şi formele F şi G. Vom spune aşadar câte ceva despre celelalte.

Boala sărăciei
De hepatita A nu se poate să nu fi auzit. E supranumită ”boala mâinilor murdare” şi este forma de hepatită care explică incidenţa mai mare a bolii în Iaşi, faţă de media naţională. Sărăcia duce la murdărie şi mizerie, mizeria duce la boală. Simplu. Din fericire, e şi o formă simplă a bolii. Uneori, trece de la sine, ca şi E, F şi G. În alte cazuri, trece cu tratament, dar nu cine ştie ce. De fapt, nu are un tratament specific, ci mai mult unul simptomatic. Se simte pacientul obosit? E trimis la culcare. Îi e foame? I se dă de mâncare, de regim, fireşte. Carne slabă fiartă, legume, zero alcool, dintr-astea. E galben la faţă? Se vorbeşte cu vreo asistentă să-i împrumute cutia cu farduri. Aţi prins ideea.

E parşivă
Problema este reprezentată de hepatitele B şi C. Mai ales B, deşi în general se consideră că hepatita endemică ar fi mai blândă decât hepatita C. E o impresie falsă şi e greu de spus de unde vine. Poate din faptul că poate fi prevenită prin vaccinare. Poate din faptul că este mai cunoscută decât hepatita C, iar ceea ce cunoşti te sperie mai puţin. De fapt, hepatita B este mai severă. Forma sa acută poate duce la o hepatită fulminantă, adesea finalizată cu decesul bolnavului, ceea ce se întâmplă mult mai rar la hepatita C. E drept, hepatita C devine cronică mai des. Iar hepatita e o boală parşivă. Se cronicizează foarte uşor. Statistic, 70-80% din totalul cazurilor de infecţii virale hepatice se cronicizează.

Controversă
Aici ar fi câteva cuvinte de spus despre un curent apărut relativ recent, dar care a prins foarte bine în ultima vreme, cel împotriva vaccinurilor. Sub cuvânt că actul ar putea duce la autism, unii părinţi refuză să-şi vaccineze copiii. Trebuie subliniat că nu există niciun studiu publicat în vreo revistă medicală serioasă, gen British Medical Journal, care să fi făcut legătura între vaccin şi autism. Cel mult, între vârsta tatălui sau îmbolnăvirea de gripă a mamei şi boală. Şi, chiar dacă, prin absurd, o astfel de legătură ar exista, să nu uităm că tulburările de spectru autist, adică autism propriu-zis şi diverse alte chestii care par să semene cu el, afectează la ora actuală aproximativ 15.000 de persoane în România, de toate vârstele. Hepatita B a îmbolnăvit anul trecut 57 de oameni doar în Iaşi. Înmulţim cu 40? Şi n-am luat în calcul alte forme de hepatită, cum am făcut în cazul autismului. A, iar autismul nu ucide, iar în multe cazuri bolnavul se poate integra fără probleme în societate.

O formă severă
Varianta cea mai urâtă de hepatită este combinaţia a doi viruşi diferiţi: B şi D. Hepatita D nu apare niciodată singură, pentru că este provocată de un virus care parazitează virusul hepatitei B. Sună oleacă ciudat să vorbeşti de un virus parazit la alt virus, dar totuşi aşa se întâmplă. Rezultatul e o formă severă a bolii, cu o evoluţie nasoală. În 10-15 ani, rezultatul e decesul. Se poate şi mai repede, fireşte.

Tratament costisitor
Vestea bună este că există tratamente. În cazul hepatitei C, se administrează timp de un an Peginterferon. Costul e prohibitiv, respectiv 24.000 de euro pe bolnav, ceea ce a făcut necesară demararea unui program naţional pe această temă. Partea proastă e că medicamentul duce la vindecare doar în 30% din cazuri. Dacă virusul rezistă la un an de Peginterferon, se trece la Entecavir. E un inhibitor, de fapt, nu un medicament propriu-zis. Nu distruge virusul, ci îl amorţeşte, ţinându-l inactiv. E vorba de o pastilă pe zi, de luat toată viaţa. Vestea bună e că nu are niciun efect secundar major. Tratamentul merge şi la varianta B a bolii. În schimb, nu merge la forma B + D, unde singura opţiune medicală e Peginterferonul. Pe termen scurt şi fără rezultate spectaculoase. Singura variantă concretă de vindecare a hepatitei B + D este transplantul de ficat. Le numeri pe degete în fiecare an şi oricum, nu se fac la Iaşi. De-aia zicem de vaccinuri, că hepatita B + D nu apare dacă eşti vaccinat pentru B.

Stilul de viaţă
Ce se poate face efectiv când e vorba de hepatită? Nu mare lucru, dar nici ceva deosebit de dificil. Un motiv de îngrijorare specific este nivelul transaminazelor, TGO şi TGP. Valori crescute ale acestora, peste 40, respectiv peste 56 pot indica afecţiuni hepatice. Bine, şi un paracetamol dă un efect similar, dar pe termen lung, e un semn de întrebare. Iar hepatita C duce doar la creşteri uşoare peste limită ale transaminazelor, nu neapărat la creşteri spectaculoase. Dacă ies valori dicutabile de 3-4 ori la rând, la interval de câteva luni, e de făcut o analiză mai detaliată. Apoi, stilul de viaţă. Alcool zi de zi şi ai aproape garantată o hepatită alcoolică, chiar dacă nu te întorci niciodată acasă pe două cărări. Regimul alimentar are şi el rolul lui. Grăsimile mai ales, care obosesc ficatul şi-l fac mai sensibil. Altminteri, săracul ficat e destul de rezistent. Şi mai are şi darul de a se regenera, câtă vreme nu e bombardat într-un ritm prea alert. Nu vrem să ne punem pe cap producătorii, dar orice medic poate să vă confirme că suplimentele alimentare sunt, în cazul ficatului, mai mult un basm. Nu există practic o pilulă care să ”blindeze” ficatul împotriva toxinelor pe care i le torni pe gât. Sau pe canalul coledoc, dacă vă sună mai interesant. Să zicem că vitamina C e ok, pentru că stimulează producţia naturală de interferon, dar ea poate fi obţinut la fel de uşor din legume şi fructe. În rest… Menajaţi-vă ficatul şi atât. E cea mai bună variantă.

Stomatologul şi tatuajele pot îmbolnăvi
Cum se poate transmite virusul hepatic B? În primul rând, prin sex neprotejat cu o persoană care este infectată sau prin utilizarea în comun a acelor şi a seringilor sau a altor instrumente de injectare a medicamentelor sau drogurilor. Tatuajele sau acupunctura făcute cu instrumente nesterilizate pot fi de asemenea o sursă de infecţie. O mamă infectată cu hepatita B poate transmite virusul copilului, mai ales în timpul naşterii. Nu în ultimul rând, o transfuzie cu sânge netestat sau un tratament stomatologic făcut cu instrumente nesterilizate sau sterilizate incorect pot îmbolnăvi.

Indicii şi riscuri
De multe ori, infecţia poate trece neobservată, fără să se manifeste vreun semn al bolii. Alteori însă pot apărea simptome asemănătoare unei răceli uşoare, de scurtă durată: febră, dureri musculare sau articulare; greţuri şi vărsături; diaree; lipsa poftei de mâncare; pierdere în greutate; icter (pielea şi albul ochilor devin gălbui). Alte indicii ale prezenţie virusului hepatic B sunt urina închisă la culoare, scaunele decolorate şi senzaţia de mâncărime la nivelul pielii. Majoritatea adulţilor infectaţi cu virusul hepatic B se însănătoşesc complet şi devin imuni pe viaţă. Între 2 şi 10% dintre aceştia devin însă purtători cronici de antigen HBs, ei putând să transmită boala altora. Dacă o persoană este infectată mulţi ani cu acest virus poate suferi complicaţii ce pot merge de la hepatită cronică până la ciroză hepatică şi cancer de ficat.

Hepatita C, descoperită în 1989
Hepatita C este o infecţie virală a ficatului, transmisă prin sânge, care a fost identificată abia în anul 1989. În principal, acest tip de hepatită se transmite prin contact direct cu sângele unei persoane infectate, adică prin transfuzie, ace infectate folosite de consumatorii de droguri intravenoase, acupunctură şi tatuaje făcute cu instrumentar nesterilizat. Folosirea în stomatologie şi în medicină, în general, a unor materiale şi instrumente prost sterilizate pot duce la infectarea pacienţilor. De asemenea, se poate produce infectarea accidentală a personalului medical. Folosirea în comun a aparatelor de ras sau a periuţelor de dinţi pot infecta, prin contactul cu cantităti minime de sânge provenite de la răni sau tăieturi care par neimportante.

Rolul ficatului
– Ficatul este al doilea organ ca mărime din corpul uman, după piele, şi cântăreşte aproximativ 1,25 de kilograme
– Este localizat sub coaste, în partea dreptă a abdomenului
– Este unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, îndeplinind peste 500 de funcţii, printre care: luptă împotriva infecţiilor, procesează alimentele digerate, din intestinte, produce bila, o substanţă care ajută la digerarea hranei, depozitează fierul, vitaminele şi alte elementele chimice necesare bunei funcţionări a organismului, contolează nivelul grăsimilor, glucozei şi aminoacizilor din sânge, detoxifiează şi elimină substanţele care altfel ar putea otrăvi organismul
– Întreaga cantitate de sânge care ajuge la inimă şi plămâni trece mai întîi prin ficat
– Ficatul are o extraodinară capacitate de regenerare. Pot fi îndepărtate trei sferturi din ficat, iar restul va reveni la forma iniţială după o anumită perioadă de timp
– Leziunile la nivelul ficatului afectează capacitatea lui de a lupta împotriva infecţiilor şi de a îndeplini celelalte sarcini.