Cam așa scrie, cu litere mari și roșii, din neon, la intrarea din crâșma cu pricina. „Crâșmă” e mult spus. Sau puțin, depinde ce aștepți. Eu cred că am așteptat cam prea multe, după ce am citit situl lor pe internet și după ce am auzit diverse pe la unul și pe la altul. Așa că, stimați compatrioți, experiența este mama învățăturii – dacă vrei să te convingi de ceva, fă-o pe propria piele! Uneori, nu regreți. Alteori, da.

Reclama este sufletul comerțului

De cele mai multe ori, când cumpăr produse sau servicii la care am niște așteptări, petrec ceva timp documentându-mă despre chestiile cu pricina. Așa a fost și cu „Hunter’s Pub”, când m-au invitat niște amici la o ieșire.

Compania în care am fost nu face obiectul textului de față. Ar fi și culmea! Însă doar după ce am citit situl de internet al Hunter’s Pub am aflat că, cică pe acolo oamenii se simt bine.

Nu prea a fost și cazul meu și o să vă spun de ce, ca să nu creadă unul sau altul că am ceva cu cei de la HP. Adică Hunter’s Pub, să nu confundăm cu alte chestii.

Întuneric, mizerie și gălăgie

În anii studenției, am petrecut mult timp pe la „Vânătorul”, așa cum îl știam noi după nume pe vremea aia. Încă nu ne rămăsese engleză printre dinți, ca acum, când ne ducem într-o locație, la un event, unde avem un happening, după ce, în prealabil, am trecut pe la hair stylist și ne-am făcut un sauvage. Bine, ultima e din franceză dar v-ați prins care-i poanta. Adică un fel de freză pe care dai o căciulă de bani și arăți ca dracu’. Sau ca socrul unui amic de-al meu, după o noapte în care a adormit, beat mort, cu găinile în poiată.

Să revenim la HP, că despre el e vorba aici și nu despre răposatul cu pricina, odihnească-se în pace. Cu sauvage sau fără.

Chelnerițe cu ecuson. That’s a new one!

Chelnerița de la Hunter’s Pub a fost amabilă. Și, culmea, avea și un ecuson în piept, ceea ce ne-a impresionat profund (de bine) și ne-a scutit de a fluiera prin crâșmă ca Ion după oile proverbiale. Pentru mine a fost un avantaj, că nu știu să fluier, deși mi-am stabilit ca obiectiv pe 2011 să o învăț și pe asta. E bine să știi și așa ceva, niciodată nu știi când poți să-ți întâlnești deputatul din circumscripție.

Prețurile de la HP sunt ok, pe buzunare studențești. Iar gălăgia… este și ea tot studențească. Abia reușeam să mă înțeleg cu omul de lângă mine, ceea ce îmi displace profund.

Surrounding-ul (am făcut un „captatio benevolentiae” mai sus) nu este foarte prietenos dar e în parametri. Scaunele, o parte din ele, sunt cam incomode iar, dacă stai în capătul opus intrării, te ia cu un frig siberian de fiecare dată când îi trece cuiva prin cap să iasă afară pe ușa din dos.

Am fost și la budă. Și mi-a părut rău

M-am simțit relativ bine până am fost la budă, să dau afară cele două ceaiuri băute așa, din obligație șoferească. Sau… de driver, cum s-ar spune.

Mi-a părut rău imediat după ce am tras ușa după mine, pentru că era cam… nașpa. Mizerie și un grup sanitar nenorocit de parcă eram în gara de la Cucuieții din Deal. Cu number one a mers ok dar la number two m-am abținut eroic. Adică am strâns tare-tare din buci, cred că aș fi laminat o foaie de tablă mai ceva ca la Fortus.

Am remarcat totuși un aspect bun, la care nu mă așteptam, date fiind condițiile – nu era pe pereți nici o inscripție care să promoveze diverse servicii sexuale protejate sau nu, numere de telefon ale unor binevoitori cu inima largă sau… cu diverse alte chestii mai largi, după cum se poate vedea pe pereții altor localuri ieșene.

Am tras, așadar, aer în piept și am revenit la masa unde era acel mic „get toghether” prietenesc, pentru care m-am urnit din casă în week-end, la o oră și pe o vreme când numeri bani sau îți faci datoria față de patrie. După caz.

N-am mai stat prea mult apoi și am plecat, împins de vreo câteva motive.

Unu, era un fum de să-l tai cu cuțitul și, chiar fumător fiind, aproape că-mi lacrimau ochii. Al doilea, lumânările de pe mese se stinseseră și deja ne băgam degetele în ochi. Să fi făcut patronii economie de curent?! Un alt motiv e că… mi se cam făcuse foame, iar pizza nu e chiar ceea ce mănânc atunci când chiar trebuie să fac un refill.

Și, nu în cele din urmă, trebuia neapărat să ajung la o budă normală. Nu intru în detalii inutile, le-ați luat la cunoștință mai sus.Pot să spun doar atât – no number two makes you feel like shit!

Cică, de fapt, așa e la Hunter’s Pub

După ce am povestit ce am văzut cu proprii ochi, hai să vă spun și cum zice stăpânirea locală că e pe la Hunter’s Pub.

Cică aici au loc spectacole de neuitat, la care vin niște inși destul de cunoscuți, gen Florin Chilian, Excentric Blues Band sau Mărgineanu. Mișto, ca să zic așa dar, având în vedere că n-am trăit personal experiența asta, trebuie să-i cred pe cuvânt. Și nu prea-mi vine, având în vedere că m-au dus cu preșul și cu alte chestii, gen „locul ideal”, „loc cu personalitate” și alte abureli de marketing.

Tot pe pagina lor de net am văzut că cea mai mare parte a clientelei ar fi formată din studenți. Aici înclin să le dau dreptate, pentru că era destul tineret prin preajmă. Știți voi, genul care trage de un suc sau o bere trei ore și care pleacă doar când barmanii pun scaunele pe mese.

Tot de pe site am aflat că se poate comanda pizza la domiciliu. Ceea ce nu e rău numai că nu mă interesează. Prefer mâncarea normală, fără sare chinezească și alte prostii pe care, dacă le adaugi la gătit, până și cartonul ajunge o delicatesă.

Mi-aș trimite un prieten la Hunter’s Pub?

Îmm… nu știu, să mă mai gândesc. La prima vedere, da. La a doua vedere… nu prea. Depinde de gusturi și de prieten.

După ale mele, nu. Și asta pentru că am eu așa, câteva mofturi mic burgheze – să fie curat la budă, să nu-mi zăngăne muzica în urechi și să nu rag după chelneri. Hai să adaug și să nu-mi înghețe posteriorul când iese cineva afară din crâșmă.

Dar, dacă vreți să mai trăiți o dată fiorul studenției, când eram fericiți dacă strângeam bani de o bere sau de un suc, vă sugerez să încercați experiența „Hunter’s Pub”. Numai să luați aminte la cele de mai la deal și să nu aveți așteptări prea mari.

Ca să nu fiu rău, am senzația că cei care au făcut „Hunter’s Pub” au avut intenții bune cu crâșma asta. Nasol este că nu prea le-a ieșit. Cel puțin până acum. Pentru că n-am văzut nimic vânătoresc pe acolo. Se face în schimb, karaoke. Poate găsiți voi legătura, bârfește lumea că avem cititori după chipul și asemănarea noastră. Adică inteligenți.

Nota generală pentru Hunter’s Pub – 5.71. Poate o să cresc nota asta la o a doua experiență, dacă „vânătorii” or să mai facă puțină curățenie, or să mai dea cu ceva lumină în încăpere și or să aibă grijă la nivelul sonor. Că de parcare… n-am ce să le fac, trebuie să lași mașina la mama dracului, în stradă.

Pentru conformitate,
Mogulu’

Note:

Tarife/prețuri:  9

Mâncare: 6

Servire: 6

Curățenie: 4

Ambianță: 5

Muzică:  6

Parcare: 4