Monogamia poate avea efecte evoluţioniste benefice pentru bărbaţi, potrivit concluziilor formulate în două studii, apărute recent în revista Science şi în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

De fiecare dată când un bărbat celebru îşi înşală nevasta şi acest fapt este aflat de publicul larg, oamenii îşi amintesc de o teorie mai veche, potrivit căreia masculii (inclusiv cei din specia umană) sunt pur şi simplu condiţionaţi de procesul evolutiv pentru a adopta comportamente promiscue. Două studii recente, publicate luni, afirmă însă contrariul.

Rămânând alături de o singură femelă, afirmă cercetătorii, masculii din multe specii, în special cei din familia primatelor, îşi sporesc şansele de a avea mulţi urmaşi care vor supravieţui suficient de mult pentru a se reproduce – un factor cheie avut în vedere de savanţii care încearcă să afle dacă un anumit comportament poate să îl ajute pe mascul să supravieţuiască brutalului proces de selecţie naturală.

De fapt, avantajele evoluţioniste ale masculilor monogami sunt atât de evidente, încât două studii au ajuns la concluzii asemănătoare în privinţa beneficiilor acestora. Potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, posibilitatea de a asigura protecţia urmaşilor reprezintă beneficiul suprem al monogamiei.

Potrivit unui alt studiu, publicat în revista Science, eforturile depuse pentru menţinerea fidelităţii partenerului de cuplu asigură cel mai mare avantaj evoluţionist.

Ambele studii au vizat următorul corolar: întrucât masculii de mamifere pot avea mult mai mulţi urmaşi în fiecare sezon de împerechere decât femelele, s-ar putea crede că împerecherea cu o singură femelă ar reprezenta o tehnică mai puţin adaptivă pentru mascul decât împerecherea cu cât mai multe femele.

Studiul publicat în PNAS, realizat pe 230 de specii de primate, a ajuns la concluzia potrivit căreia posibilitatea de a asigura protecţia urmaşilor reprezintă cel mai mare beneficiu pentru masculii monogami. Rămânând aproape de femela sa, masculul reduce considerabil riscul de infanticid. Deşi studiul a fost realizat doar pe primate non-umane, concluziile sale par a se aplica şi speciei umane, întrucât copiii care cresc fără un tată în familiile lor prezintă un risc mai mare de a muri în copilărie, potrivit unor statistici guvernamentale.

Citește mai multe în Mediafax