În apropierea Bisericii Armene, câteva case ne spun povestea unei epoci boeme, în care se regăsea cândva şi Iaşul. Cu suprafeţele scorojite şi structuri slăbite de forţa timpului, clădirile amintesc de o perioadă în care oraşul arăta ca un poem încheiat, armonizat  şi frumos proporţionat. În zilele noastre, acestea au fost vandalizate intensiv cu „înfrumuseţări” moderne şi de prisos.

Clădiri noi au fost construite după bunul plac al proprietarului, cu elemente arhitectonice care intră în contradicţie stridentă cu cele vechi. Culorile, materialele şi liniile oraşului nu sunt unitare, ci aduc, mai degrabă, cu un ghiveci arhitectural, în care multitudinea de stiluri sunt amestecate fără a fi îmbinate armonios.

Revenind în centrul istoric al oraşului, regăsim aici un exemplu de bun gust, de îmbinare aproape perfectă între nou şi vechi: casa artistei Valentina Druţu. Locuinţa în care trăieşte împreună cu soţul şi copilul, a fost primită ca moştenire şi datează încă din anul 1930.

Artă şi bun gust

„Noi am pornit de la un concept clasic cu influenţe victoriene şi l-am respectat până la sfârşit. Şi la interior şi la exterior. Am vrut să existe un echilibru şi între cum se vede casa din stradă, alături de ceea ce este în jurul său. Chiar mi s-a reproşat acest lucru, de nişte prieteni olandezi. Venind în vizită acasă m-au felicitat pentru realizare, însă au spus că cel mai mare defect este faptul că se integrează prea bine în peisaj. Totuşi, asta e ceea ce am vrut să duc la îndeplinire. Totul trebuie să fie în armonie”.

Cu o lungă activitate de artist plastic, centrată îndeosebi pe design-ul ambiental, Valentina spune că e total nemulţumită de imaginea actuală a clădirilor din Iaşi.

„La noi în ţară, arhitectura complică lucrurile. O suprafaţă trebuie să fie echilibrată, curată. Nu de multe ori  a trebuit să corectez din culoare anumite greşeli arhitecturale. Mă mir că şi acum se fac aceleaşi greşeli ca pe timpul comunismului”.

Natura şi arhitectura fac casă… frumoasă

Foarte important în aspectul exterior al casei este şi gardul ales. Materialul şi linia gardului trebuie să completeze frumos aspectul clădirii, nu să intervină brutal, dând astfel un aspect kitchos. Artista atrage atenţia şi asupra arhitecturii peisagistice:

„În curtea respectivă trebuie să fie lucrurile în concordanţă cu arhitectura clădirii. Nu poţi pune nişte floricele minuscule la o casă masivă, cum nu poţi planta un tei, doar aşa pentru că vrei să ai un pom în curte”.

Aspectul actual al oraşului, se datorează în mare parte, unei lipse de interes din partea autorităţilor. Spre deosebire de alte oraşe din Europa, care au o comisie de specialişti ce se ocupă de unitatea arhitecturală a oraşelor, la noi există un dezinteres general care datează de foarte mulţi ani.

Nu există lege, dar exista dezinteres

„Nu există o lege care să stipuleze clar anumite criterii ce trebuiesc respectate privind aspectul exterior al unei clădiri. Sunt clauze în care se stipulează că <se va urmări> sau <se recomandă>, dar dacă impui proprietarului ceva, te poate da în judecată”, precizează Tudor Vericeanu, actualul arhitect-şef al oraşului.

Totuşi, începând de anul viitor, se va impune un nou Plan Urbanistic General, la care, momentan, Comisia de Urbanism lucrează.

„Sper să fie cât mai puţine posibilităţi de derogare de la el. Să fie cât mai puţine speculaţii, iar legea să fie clară în ceea ce priveşte o culoare sau alta, ca la nemţi. Dacă nu se va preciza culoarea, atunci, vom face noi prin Consiliul Local, la fiecare zonă în parte”, a spus Tudor Vericeanu.

O astfel de lege poate veni în întâmpinarea unei vechi probleme, prea veche pentru a putea fi remediată într-un timp relativ scurt. Dar, la o ţară cu atâtea dificultăţi, măcar intenţiile să fie luate în considerare. Măcar atât!