* un exerciţu de alarmare care trebuia să ne pregătească pentru cutremurul cel mare a sfârşit într-o fâsâială totală difuzată de cele 15 sirene din oraş

Mare panaramă de când cu cutremurele astea, oameni buni! De când baba Vrâncioaia a intrat în fibrilaţie, cu câte două-trei cutremure pe săptămână, seismologi de toate culorile şi de la toate instituţiile îşi dau cu părerea despre când o să vină zdruncinătura aia mare, care să măture de pe harta Iaşului toate dărăpănăturile cu bulină roşie şi să facă loc la nişte blocuri semeţe, din beton armat adevărat, pe role şi cu sistem de reglaj electonic al suspensiei, ca la maşinile de lux. Iar dacă la scenarita alimentată zilnic de piţipoancele reporteriţe ori moderatoare de pe la televiziuni mai adăugăm şi calvarul gălăţenilor, care au parte de câte trei-patru cutremure pe zi – vorba ceea: mici, dar vioaie – vă daţi seama că paranoia era cât casa.

Pe un aşa fond isteric, era şi normal ca autorităţile, de la cele naţionale la cele locale, să intre în priză. Aşa i-am auzit pe unii şefi de la Educaţie vorbind despre predarea lecţiilor de apărare anti-dezastru în şcoli, cu experţi japonezi în ascunsul sub birou şi escaladă în caz de tsunami pe Bahlui. Mai mult, unii mai viteji au profitat de ocazie pentru a implementa chiar un soft de alarmare generală, unul plătit cu bani mulţi şi comsioane pe măsură, bineînţeles, şi făcut de o firmă prietenă, pentru care să fie invidioşi japonezii, iranieiii ori chilienii, care au văzut ceva cutremure la viaţa lor, de peste 8 grade şi chiar mai sus.

Alarma s-a fâsâit

Am ajuns, însă, şi în urbea Ieşilor, unde, după cutremurul de peste 5 grade de acum câteva săptămâni, era normal să se întâmple ceva. Aşa că şefii de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență, alături de autorităţi locale şi judeţene, au anunţat cu fanfara prin târg un exerciţiu de alarmare generală în caz de dezastre, ca să vadă ieşenii cât de pregătiţi sunt. Toată treaba stătea în pornirea măgăoaielor instalate pe blocuri încă de pe vremea lui nea Nicu Împuşcatu în acelaşi timp, pe la o joi, la ora 12 fix, şi care, odată, chiar răcneau de-ţi ţiuiau timpanele două zile după aceea. Te-ai fi aşteptat, aşadar, ca ieşenii să iasă încolonaţi din blocuri, să se oprească din orice activitate – trimis mesaje pe tabletă, desfundat instalaţia vecinei ori scuturat covoare – şi să îşi caute cu toţii adăpost.

Pregătiri intense cu zacuscă şi murături

„Atenţiune! Atenţiune! Acesta este un exerciţiu de protecţie civilă. Vă rugăm să evitaţi panica!”, era mesajul oficial care trebuia să se audă în cele 15 sirene amplasate în târg. Când colo, ce să vezi? La măgăoaiele cu pricina nu s-a auzit decât o fâsâială şi o blboroseală, cam ca purecii de la un televizor fără cablu, pe care nu le băga nici dracu’ în seamă. „Cu aşa alarmă, putem dormi liniştiţi”, zice un ieşean citat de presa locală, fără să ştie că se afla în mijlocul unui exerciţiu de alarmare în caz de dezastre şi calamităţi. Explicaţia a fost una pe măsură, abundând de detalii tehnice, cu semnale şi propagarea undelor acustice, pe care fizicienii din noi nu prea au fost capabili să le perceapă, nici să le priceapă.

Bârfitorii aşteaptă, aşadar, cu interes şi alte exerciţii de asemenea anvergură. Iar dacă autorităţile nu-s pregătite, le punem noi la dispoziţie o boxă de subsol special amenajată, cu internet de mare viteză, murături, zacuscă şi o budană de tulburel pus la limpezit, aşa, ca pentru vremuri grele…

Earth, Wind & Fire