Se știe că, dintotdeauna, orice idee nouă trece prin mai multe etape. Întâi este anunțată de careva și înjurată de toată lumea, ca proastă, inutilă și scumpă. Când logica ei se dovedește corectă, rămâne doar că e inutilă și prea scumpă. Când și utilitatea devine clară, se bate monedă pe cât de scumpă e. În final, toată lumea aplaudă și zice că dintodeauna a susținut ideea. Cam așa s-a întâmplat cu vaccinul, cu automobilul, calculatorul și cu lanterna de buzunar. Cam așa s-ar putea întâmpla și cu o idee lansată recent de Primărie, privind iluminatul ecologic, pentru început în zona Grădinari. Ecologia e trendy, așa că nimeni nu va spune că e o idee proastă. Că e inutilă, nici atât. Dar că e scumpă, sigur vor apărea voci. Să vedem așadar ce și cum cu ideea asta.

În pas cu vremurile
În primul rând, o remarcă: ideea nu e nouă, nici măcar în județ. De anul trecut, comuna Tătăruși s-a apucat să-și schimbe becurile legate cu sârmă de transformator cu leduri alimentate cu panouri fotovoltaice și generatoare electrice. Fonduri europene, firește. avantajele sunt clare: costul iluminatului, dincolo de cel al investiției propriu-zise, devine practic zero, timp de 25 de ani cât e durata de viață a unei astfel de lămpi. Că fiecare stâlp, cu lampa şi panoul lui costă 8.500 de lei, contează mai puțin, că se amortizează și răs-amortizează în 25 de ani. Ideea e cu atât mai puțin nouă în țară, idei similare fiind lansate la Suceava, Cluj-Napoca, Oradea sau Brașov. De fapt, ca să fim sinceri, se aplică și la Iași de vreo doi ani, la cimitirul „Sf. Petru și Pavel”.

Calcule concrete
Ideea lansată de Primărie presupune cumpărarea a 33 de stâlpi, alimentați printr-un panou fotovoltaic cu acumulatori, dar și prin cablu subteran clasic. Nu de alta, dar dacă prindem vreo două-trei săptămâni fără soare, cum de altfel s-a mai întâmplat recent? Costul ar fi de vreo 8.000 de lei pe stâlp, iar beneficiarii experimentului vor fi locatarii celor 224 de locuințe sociale din Metalurgie. Adică 300 de metri de stradă. Adică puțin. Ce ar însemna ca tot iluminatul public ieșean să fie trecut pe acest sistem, de leduri cu alimentare duală? Păi, să vedem. Iașul are 502 km de străzi, bulevarde, stradele și fundacuri, cu asfalt sau fără, dar cu becuri. Normativele specifice tipului de iluminat cu leduri impun stâlpi de 6 metri înălțime, situați la 35 metri distanță unul de celălalt. Nu vă plictisim cu wați, lucși și alte unități de măsură din domeniu. Pe scurt, rețeaua de iluminat public a Iașului are vreo 500 km. Pe această lungime sunt repartizate vreo 17.500 corpuri de iluminat, adică becuri în vârf de stâlp. După cum am spus mai sus, un stâlp fotovoltaic costă 8.500 de lei. Cu tot cu sârme, spart asfalt, turnat asfalt, adică montaj și toate celelalte, se duce cam în 10.500 de lei, cel puțin luând în calcul costul total de 350.000 de lei al investiției în cei 33 de stâlpi din Metalurgie. Pentru întreg orașul, schimbarea sistemului de iluminat public ar ajunge astfel la un cost total de vreo 185 milioane lei.

Cam scump
E mult? Este, n-am zice că nu. Suceava a derulat un proiect de acest tip, care a vizat doar artera principală a municipiului. Doar iluminatul pe bulevardul principal a costat 11,5 milioane lei. Nu cartiere, nu străzi secundare, nu străduțe și alei. Doar bulevardul. Nu vă mai zicem cât a costat și pe la alții, că tot la cifre dintr-astea enorme ajungem. Merită? Depinde din ce punct de vedere privim. Dacă e de salvat planeta, 185 de milioane de lei e puțin. Suma reprezintă însă aproape o cincime din bugetul total al municipiului, și fondurile disponibile pentru investiții pe câțiva ani. În plus, factura la iluminatul public ajunge la aproximativ 500.000 de lei anual. Mai exact, 1,44 lei/locuitor/an, conform ultimului studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice. Institut care este recunoscut pentru obiectivitatea dusă până la critică acerbă când este vorba de serviciile publice și banii contribuabilului. Conform studiului menționat, Iașul se află pe locul 30 din punct de vedere al costului iluminatului public pe cap de locuitor, adică suntem în top 10 ca nivel al costurilor absolute la acest indicator.

Iaşul, performant
Între noi fie vorba, Iașul este considerat cel mai performant municipiu din Regiunea Nord-Est în privința managementului serviciilor de utilități publice, respectiv costul mediu al iluminatului, apei, încălzirii, salubrizării și transportului public. Un oraș precum Tulcea, care a investit în iluminat ecologic, cheltuiește doar 33 de bani pe locuitor anual pentru iluminatul public, adică sunt de 4,5 ori mai eficienți pe linia asta. Această eficiență trebuie pusă însă în balanță cu timpul necesar amortizării. La o factură de jumătate de milion de lei reprezentând costul curentului electric în varianta clasică, ne-ar lua 370 de ani să ne recuperăm banii investiți, considerând că panourile fotovoltaice ar duce costul energiei la zero. Asta, luând în calcul doar diferența de cost la energie, nu și întreținerea rețelei. La această dată, Iașul cheltuie cam 300.000 lei pentru diverse reparații la rețea.

Experiment în Metalurgie
Studiul IPP menționează 593 de sesizări privind iluminatul public înregistrate la Iași în 2013. La Tulcea, în același an, au fost 543 de cereri, în condițiile în care orașul are doar 68.000 de locuitori, nu 310.000. Cu alte cuvinte, iluminatul ecologic pare să provoace mai multe probleme tehnice decât cel clasic. La Arad, alți ecologiști, costul iluminatului public este de 3,92 lei/locuitor/an, mai mult decât dublu decât cel din Iași, iar numărul sesizărilor populației s-a ridicat la 1.463. Nu zicem că ecologia nu e bună. Doar că la prima vedere pare să nu renteze. Experimentul din Metalurgie e foarte bun. Ca experiment. La o amortizare măsurată în secole și la reparații necesare pe bandă rulantă, parcă ne-am mai gândi o dată înainte de a căuta sutele de milioane.