Nu știm exact câtă lume mai ține minte cofetăria Amandina. Cea din Piața Unirii, de lângă Unic. Cert este că acolo era locul de perindare al premianților. 
Fiecare final de an școlar sau afișare de rezultate la olimpiadă umplea micuța cofetărie timp de câteva zile cu școlari însoțiți fie de „tovarășa”, fie de părinții care, după modelul familiei domnului Goe, își răsfățau micuțele genii.
Ei bine, în locul localului cu nume de prăjitură a răsărit de ceva timp altul, unul pentru premianții de ieri, boemii de azi. Phoenix (de fapt, Phoenix Coffee Tea Spices) îi zice numele, întocmai ca pasărea răsărită din cenușa-i proprie. Sigla pe care o afișează la intrare aduce izbitor cu cea a faimoasei francize Starbucks, fapt care a atras la început un număr considerabil de clienți. 
Unii dintre ei au și rămas, grație muzicii bune care se-aude în interior și-a aerului răcoros când afară se topește asfaltul. De altfel, acestea sunt cam singurele două motive care te-ar face să revii la Phoenix…
Cafele și cântări
Servirea care, nu-i așa, e cam cel mai important aspect al unui bar care se presupune că deține și altceva decât secărică, nu-i tocmai un punct forte aici. Cele două domnișoare care se perindă constant pe la bar sunt de cele mai multe ori prea preocupate cu o țigară, o oglindă sau un telefon pentru a prelua comenzile clienților însetați.
Unde mai pui că, în unele seri, pe nepusă masă, se insinuează în local un bărbos tânăr boem, câteodată însoțit de o brunetă ce se îndeletnicește cu împletitul. Muzica bună se oprește și începe… ceva. Am vrea să-i spunem cântare, dar ne doare inima, precum dor și urechile în acele momente.
În plus, dacă vreți să beți o cafea la Phoenix, vă recomandăm două cănițe de lapte, iar cardiacii ar trebui să se țină departe de licoarea magică. Nici prețurile nu-s tocmai competitive, dar obrazul subțire se ține cu cheltuială, nu-i așa?
Păsărica Phoenix
