Dragii noștri, bine v-am regăsit într-o nouă campanie electorală. Tocmai a început, la miezul nopții de 10 spre 11 noiembrie 2016. Da, știm că nu v-ați dat seama. Deja, de vreo două luni partidele au intrat în campanie. Oficial, până acum nu a fost campanie electorală, ci doar o campanie de informare a publicului. Același lucru, de fapt, dar noua lege electorală zice că ar fi o diferență. Peste o lună, pe 11 decembrie, veți fi chemați să vă încredințați soarta pe viitorii patru ani unei noi garnituri de deputați și senatori.

Prima miză: prezența
Și nu e nouă doar cu numele. Pe buletinele de vot se vor regăsi doar puțini dintre cei care v-au cerut votul acum patru ani. Toate partidele s-au lăudat că și-au reînnoit listele de candidați și că scot în față nume noi, mult mai bune decât cele din trecut. Dacă vă vor convinge sau nu, e altă discuție. Ca întotdeauna, nu vă spunem noi cu cine să votați. Vă spunem doar ce se așteaptă de la voi și ce puteți la rândul dumneavoastră aștepta. Mai departe, dumneavoastră decideți. E drept că mulți români par să se fi plictisit de vot, după 7 rânduri de alegeri parlamentare câte s-au organizat din ’90 până acum, așa că s-ar putea ca la al optulea scrutin, prezența să fie slabă. Partidele iau în calcul chiar o prezență la vot de sub 30% din totalul alegătorilor. Dacă ne gândim că la alegerile locale, de care de regulă oamenii sunt mai interesați, pentru că își aleg primarul, au venit doar 42% dintre ieșeni, s-ar putea ca partidele să aibă dreptate când estimează o prezență foarte slabă. Sunt însă și analiștii care spun că media pe țară va fi totuși un pic mai bună ca la locale. Un lucru însă e clar: singura cale de a schimba ceva într-o democrație este votul.

19 milioane potențial votanți
La rândul acesta de alegeri parlamentare sunt așteptați la vot 18,9 milioane de români, în condițiile în care întreaga populație a țării era, în iulie anul trecut, de 19,8 milioane de locuitori. Cel puțin, așa susține Institutul Național de Statistică. S-ar zice că sunt mai puțin de un milion de copii fără drept de vot în toată România. E drept, după cum bine știm, mai avem și câteva milioane de români plecați la muncă în străinătate. De acolo, s-au înscris în Registrul Electoral 610.000 de alegători. Doar aceștia vor putea vota, la una din cele 417 secții de vot amenajate în străinătate. La precedentele alegeri generale, cele din 2012, erau doar 301 secții organizate în străinătate. Tura asta, Guvernul s-a străduit cu vreo 40% mai mult să asigure condiții de vot diasporei. E drept, și aici au apărut discuții, unii întrebându-se cum de a crescut brusc numărul alegătorilor din diaspora înregistrați în Registrul Electoral, de la doar câteva mii luna trecută, la peste jumătate de milion acum. Deocamdată însă, nimeni nu a venit cu dovada existenței vreunei fraude, așa că putem presupune că apropierea alegerilor i-a făcut pe românii din diaspora să trimită actele necesare înregistrării ca votanți.

Peste 700 de secții
Din cei 18,9 milioane de votanți, în Iași sunt înregistrați 746.855. Fiecare dintre cei aproape 747.000 de votanți ieșeni va avea în fața ochilor pe 11 decembrie două buletine de vot, corespunzătoare Camerei Deputaților, respectiv Senatului. Pentru cei peste 700.000 de alegători, au fost amenajate 730 de secții de votare, din care 241 vor funcționa în municipiul Iași. Spre deosebire de alegerile din 2012, de data asta nu vom mai avea parte de alegeri uninominale, pentru că s-a revenit la votul pe listă, folosit până în 2004, inclusiv. Deci, nu veți mai avea de ales între oameni, ci între partide. Dacă vă place un anume politician, urmăriți cu atenție afișele electorale sau faceți un drum până la Consiliul Județean. La intrare sunt afișate listele de candidați de la fiecare partid, unde îl puteți căuta pe cel dorit. Apoi, țineți minte din ce partid face parte. Nu de alta, dar față de precedentele alegeri, unii au schimbat partidul. Mai există și varianta căutării pe internet. La adresa asta, https://www.prefecturaiasi.ro/Pagini/BEJ-parlamentare-2016.aspx, aveți deciziile Biroului Electoral Județean de acceptare sau respingere a listelor diverselor partide. În fiecare decizie sunt enumerați și candidații, nominal.

Lista concurenților
A, era să uităm partidele care vă vor cere votul. Pentru Camera Deputaților, au intrat în cursă Alianța Liberalilor și Democraților, Alianța Noastră România, Partidul Mișcarea Populară, Partidul Național Liberal, Partidul România Mare, Partidul România Unită, Partidul Social Democrat, Partidul Socialist Român, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România și Uniunea Salvați România. Pentru Senat, vor participa la alegeri aceleași formațiuni enumerate, plus Partidul Ecologist Român. Ar fi participat și la Camera Deputaților, dar lista aia de candidați a fost respinsă de BEJ, pentru că nu era semnată regulamentar. Am pus partidele în ordine alfabetică, să nu se supere careva. Ordinea definitivă va fi cea de pe buletinele de vot.

Reguli generale
Spre deosebire de alegerile locale, la cele parlamentare nu veți avea pe buletinele de vot niciun candidat independent. Legea are o mică ciudățenie. Pentru a candida, atât partidele, cât și candidații independenți, trebuie să adune un număr de semnături de susținere de minim 1% din numărul alegătorilor din circumscripție. Adică 7.468 în cazul Iașului. Au fost vreo trei ieșeni care au vrut să candideze ca independenți. Doi au și depus cererea. Niciunul nu avea însă destule semnături. Pentru un partid e mai simplu să strângă 7.500 de semnături. E drept, Forța Moldova și Alianța Electorală Alternativa Națională 2016, formată din Partidul Forța Pensionarilor, Partidul Comunist, Partidul Social Democrat al Muncitorilor și Partidul Comunitar din România, nu au putut strânge nici măcar numărul minim de semnături pentru a participa la alegeri. Interesant este că Partidul Socialist Român a reușit să adune semnăturile necesare. Spunem „interesant”, pentru că la alegerile locale n-au reușit să adune nici măcar 30 de voturi în tot județul, iar în toată țara, abia 6.000.

Ce alegem
Ieșenii vor avea de ales, ca și în 2012, un număr de 12 deputați și 5 senatori, dintr-un total de 308 deputați și 134 de senatori. E drept, în 2009 a avut loc un referendum în care majoritatea zdrobitoare a românilor au votat pentru un parlament cu o singură cameră și maxim 300 de deputați. Votul a fost însă degeaba, pentru că parlamentarii s-au făcut că nu văd rezultatele, iar legea nu îi obligă să pună în aplicare rezultatele referendumului. Ca urmare, referendumul din 2009 a devenit un simplu sondaj de opinie. Să sperăm că alegerile de acum nu vor fi la fel.

Istoria Parlamentului
Nimeni nu poate spune clar când a fost înființat primul parlament. Islandezii susțin că Althing, convocat pentru prima oară în anul 930 este cel mai vechi parlament continuu funcțional din lume. Pe insula Man, dintre Anglia și Irlanda, funcționează din 979 Tynwald, localnicii susținând că acesta este cel mai vechi parlament, pentru că cel din Islanda nu a funcționat în perioada 1816-1852, deși nu fusese desființat formal. Specialiștii consideră că primul parlament care a fost mai mult decât o adunare publică a fost cel înființat în Anglia lui Eduard I, la 1265. E drept, structuri similare au mai funcționat în Aragon la 1162, Castilia în 1169 și Leon în 1188, în Spania. Cuvântul însuși, „Parlament”, a fost folosit pentru prima oară în 1183. Cu alte cuvinte, nimeni nu știe exact când au apărut oamenii politici de profesie.

Decalaj imens
Nici în cazul României, lucrurile nu sunt mai clare. Regulamentele Organice, adoptate în 1831 pentru Țara Românească și 1832 pentru Moldova, prevedeau constituirea unor adunări obștești reprezentative, dar prevederile au rămas literă moartă. Divanurile ad-hoc de la jumătatea secolului XIX ar putea fi considerate, dacă nu avem pretenții prea mari, drept un fel de parlamente. În timpul lui Cuza a funcționat Adunarea Electivă, formată dintr-o singură cameră. Cuza a fost însă cel care a introdus și o a doua cameră a Parlamentului, în 1864, așa-numitul Corp Ponderator. Ideea celor două camere a fost menținută și după abdicarea lui Cuza și venirea la tron a lui Carol I. Comuniștii au desființat parlamentul bicameral, înlocuindu-l cu Marea Adunare Națională, formată dintr-o singură cameră.

Ce face fiecare
După 1990, s-a revenit la parlamentul bicameral, menținut până azi și format dintr-o Cameră a Deputaților și un Senat. Inițial, cele două camere aveau aceleași atribuții. Camera Deputaților iniția o lege și o adopta. Senatul primea textul final și eventual îi mai aducea modificări. Ideea era să mai existe un filtru. Dacă o cameră adopta la viteză o lege proastă, cealaltă cameră putea să o corecteze. Dacă textul legii adoptată de Senat nu era același ca cel din Camera Deputaților, se întrunea o comisie de mediere, care negocia o variantă comună. Pe urmă, cele două camere se adunau într-o ședință comună, pentru a vota legea finală. Sistemul era teribil de greoi, timpul necesar adoptării unei legi fiind foarte îndelungat. La reforma constituțională din 2003, cele două camere ale Parlamentului au primit atribuții diferite, iar procedura de mediere a fost desființată. Rolul celei de-a doua camere ca filtru pentru prostiile adoptate de prima cameră a fost însă păstrat. Iar acesta a fost și unul din principalele argumente invocate de cei care au refuzat să adopte rezultatele referendumului din 2009.

Beneficiile unui parlamentar
Am mai avut noi ocazia să vă povestim care este, la nivel personal, miza unei candidaturi. Odată ales, deputatul sau senatorul intră cumva într-o vacanță de patru ani. Parlamentarii muncesc doar 6 luni pe an, în două sesiuni, iar în acele șase luni, săptămâna de lucru are doar trei zile. Restul săptămânii este, teoretic, dedicat întâlnirilor cu cetățenii, dar nimeni nu ține prezența parlamentarilor, nici în teritoriu, nici în plen. Dacă trag chiulul sau nu, tot leafa aia o au. Ca simplu parlamentar, indemnizația este de 7.000 de lei lunar. Un șef de comisie are 21.000 de lei brut, adică vreo 16.000 lei net. Președintele Senatului și cel al Camerei Deputaților câștigă vreo 17.000 lei net. Tot 7.000 de lei lunar primesc parlamentarii pentru a-și organiza cabinetul din teritoriu, dar nimeni nu le cere chitanțele. Alți 5.000 de lei lunar sunt pentru cazarea în București, dacă nu le place hotelul plătit de Parlament. Pentru transportul în teritoriu, parlamentarii mai primesc 1.400 lei lunar, tot fără a li se cere chitanțe. Anul trecut și-au votat și pensii speciale. Pentru un mandat complet, de 4 ani, pensia specială va fi de 1.850 lei, adăugată la pensia normală. Pentru două mandate, se ajunge la 3.700 de lei. Pentru trei mandate sau mai multe, 5.500 de lei lunar. Ne pare rău pentru dumneavoastră, ar fi trebuit să vă gândiți la o candidatură.