Pentru prezident
De pe Casa Pătrată,
Cine priveşte roată?
Adomniţei stă cu ochii-n zare,
Vânând păsări şi planoare.
După vorbă, după port,
Zici că-i paşă de aeroport,
Tare se mai umflă-n pene,
Cu trei curse aeriene.
Dar dacă preşedintele nu-i fudul,
Parcă nu e liberal destul.
Mândru e nevoie mare,
Şi în tobă bate tare,
Că a inaugurat el pista,
Pentru Miţa Biciclista.

Cândva gânditor la stele,
Risipite pe drapele,
Azi are altă mare misiune,
Cum să dreagă o fuziune.
Între liberalii de rit nou,
Cristi se crede erou,
Vrea să scoată la liman,
Iubitorii de ciolan.
Foamea-i grea, partidu-i mare,
Semne bune sondajul are,
Fripturişti şi brânzoveni,
Se lipiră de ieşeni.
Şi întinseră cu toţii nadă,
Cum că fac autostradă,
Din Moldova spre Ardeal,
Cu avânt de liberal.
Adomniţei are-un dor,
Să fie ales iar de popor,
Chit că n-a mai făcut nimic,
El tot şef mai vrea un pic.
Sănătate să-i urăm cu toţii dară,
Iute ca săgeata liberală.
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!

Şi pentru prefect
Pe Bahlui în jos,
Pe un splai frumos,
Se întoarce Dan Cârlan,
Călare pe-un cal bălan.
E încrâncenat şi fără mantră,
Că a fost lăsat la vatră,
Aruncat, hăt, în provincie
Unde-i sărăcie lucie.
Cu sau fără voia lui,
Uns prefect al Iaşului,
Cârlan acum e depresiv,
Freacă menta cam pasiv.
Ar vrea s-o ia la picior
Sus la munte, la izvor,
Unde hidrocentrala sus răsare
Şi salariu-i cât o mare.
Aşa, la Bahluiul ăsta mic,
Abia de prinde vreun chitic,
El e om de peşte gras,
Nu de pricăjit caras.
Şi-a făcut cont şi pe Facebook,
Unde like-urile se duc.
Dar şi acolo casa-i pustie,
Fără un strop de ironie.
Dar se va întoarce poate roata,
Şi Cârlan îşi va regăsi matca,
Undeva, unde să înflorească,
Mustăcioara să-i zâmbească.
Până atunci, vreme mai trece,
Ca Bahluiul cel prea rece,
În luna lui Gerar,
Cel cu primă la salar.
Să ciocnim cu Dan pahare,
Urându-i pace şi îndestulare!
Ia mai mânaţi, măi flăcăi!