În primăvara anului 2012, la Iași s-a inaugurat Institutul Regional de Oncologie. Capitala Moldovei a devenit, astfel, polul medicinei din zona de nord-est a României. Numai în dotarea spitalului s-au investit până acum peste 200 milioane de lei. Câteva sute de doctori au fost angajați. Mulți dintre aceștia au urmat stagii de pregătire în străinătate pentru a putea lucra cu aparatura de ultimă generație achiziționată de institutul ieșean. Mulţi spun că Iaşul avea nevoie de un astfel de spital. Dar care să fie cauza? Doar simplu motiv că suntem capitala Moldovei?

N-o spune nimeni clar
Iniţial, specialiștii din medicina ieșeană au răsuflat ușurați când au văzut că, după mulți ani de promisiuni, la Iași, în capitala Moldovei, a fost inaugurată o unitate spitalicească la standarde europene. Orbiți parcă de această realizare mult așteptată, nimeni nu și-a pus întrebarea de ce a fost ridicat acest institut de oncologie tocmai la Iași? Cum au stabilit specialiștii din Ministerul Sănătății că zona de nord-est a României ar avea nevoie de un asemenea institut? Cel mai probabil au avut la îndemână o serie de statistici despre bolnavii de cancer din zonă. Cel mai probabil au constatat că numărul de bolnavi este semnificativ și provin, mai ales, din rândul celor de vârsta a doua și a treia. Cum este posibil așa ceva?

Teribilul accident
Angajații de la Institutul de Oncologie au informația și au discutat-o, la început, în cercuri restrânse. Ulterior, inclusiv bolnavii au susținut-o. Culmea, toți fac referire la accidentul de la Cernobîl din 26 aprilie 1986. Asta poate fi una dintre explicaţiile numărului mare de bolnavi de cancer ce provin din rândul persoanelor de vârsta a doua și a treia. Adică tinerii și copiii de pe vremea celui mai mare accident din istorie.

400 de bombe
La acea vreme, accesul la informații a fost strict restricționat, Cernobîl se afla în Uniunea Sovietică. Autoritațile vremii au ţinut totul secret. Abia la 36 de ore de la accident a început evacuarea populației. 1.200 de autobuze au apărut în orașelul de la numai trei kilometri distanță de centrală. Deși era evident că ceva groaznic se întâmplase, iar oamenii erau evacuați, Mihail Gorbaciov a decis să nu informeze opinia publică timp de trei zile. Chiar și așa, în România, autoritățile erau mai preocupate de sărbătorile muncitorești decât de avertizarea populației. În tot acest timp, reactorul de la Cernobîl a continuat să emită radiații ucigașe, echivalente a 400 de bombe de la Hiroshima. În total, 190 de tone de substanțe radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri și au fost purtate de curenți. Norul a acoperit atunci și România. Oamenii își amintesc dezastrul total din pricina căruia mulţi s-au îmbolnăvit de cancer la plămâni. Alții s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian și au murit în scurt timp. Potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătații, 3,5 milioane de oameni, dintre care peste 1 milion de copii, au fost afectați de atunci de explozie. Cifre pentru România nu există.