Investiţia în parcarea privată de la hotel Unirea a fost blocată dintr-un simplu calcul electoral. Când lucrarea a fost finalizată, adversarii înverşunaţi ai proiectului au amuţit ca prin farmec.

Sportul favorit al multor politicieni este gargara. Din categoria multă și degeaba. Dacă nu ai un proiect cu care să atragi alegătorii, te lipești de ceva la modă și faci scandal. Se taie lefurile? Faci scandal că se taie, mai ales pe lângă cei afectați. Cresc lefurile? Faci scandal că nu cresc în toate domeniile. Sau, dacă totuși asta se îmtâmplă, că nu cresc destul. Și așa mai departe. Este genul de acțiune din care nu poți să pierzi. Trebuie doar să găsești o televiziune la care să te poți afișa pentru a-ți prezenta opiniile.
Bun, dar ce faci dacă ești abia la început ca politician și nu te prea bagă televiziunile în seamă? Păi, te agăți de ceva spectaculos, cu impact imediat, astfel încât televiziunile să vină ele la tine, nu să le cauți tu. Asta înseamnă o acțiune în aer liber, să te vadă vadă toată lumea. Și să fie suficient de populistă încât vizibilitatea să fie asigurată.
Ei, un astfel de politician pragmatic este Daniel Oajdea. Ce era acum 6 ani, să zicem? Păi, mai nimic. Consilier local nu e mare brânză. Primar ar fi altceva. Sau deputat. Ei, și uite așa o acțiune banală devine un caz de viață și de moarte.

Criza locurilor de parcare
Se știe că de vreo zece ani problema parcărilor în oraş a devenit acută, mai ales în zona centrală. Idei și propuneri s-au tot avansat. Unul a propus să se pună dale de beton peste Bahlui, în Podu Roș și să se facă parcări pe ele. Altul, să se facă un fel de schele metalice oriunde este loc, iar mașinile să parcheze acolo. La un moment dat, prin 2006, Primăria și-a luat inima în dinți și a propus parcări subterane. Idee ok, în felul ei. Nu omori estetic Iașul, prin parcări supraetajate și lași loc pentru o amenajare faină a Bahluiului în viitor, fără să-l îngropi sub beton. Au fost găsite vreo trei amplasamente pentru parcările subterane: Piața Independenței, aia cu statuia, pe lângă Moldova Mall și lângă Starea Civilă. De ultima ne vom ocupa în continuare.

La licitaţie
Ca să fim sinceri, parcarea asta a fost cerută expres de Lucian Grecu, șeful de la Hotel Unirea. Logic: ditamai hotelul, de 12 etaje, cu o parcare minusculă în față și alta la fel, lângă blocul Carmen. Iar pe asta se băteau oricum localnicii. Pe scurt, Primăria a scos la licitație parcul, spre concesionare, hotelul a oferit 40.800 de euro anual și a câştigat terenul. Licitația a avut loc în aprilie 2007. Din prima, Grecu a zis ce vrea să facă acolo: taie copacii, sapă, face parcarea subterană, astupă, reface parcul. S-a scris în ziare, s-a discutat și votat în Consiliul Local, toate bune și frumoase. Doar că…

Panarama lui Oajdea
…doar că a venit anul 2008, care era electoral. În aprilie, în prag de campanie electorală, de care lui Grecu nici că-i păsa, se taie copacii. Oajdea (foto) era ceva mai interesat de problemă, că avea de gând să candideze de la Primărie, până la deputăție. A urmat, ce se știe: scandal, panaramă, nu tăiați copacii, dacă săpați o să se dărâme blocurile din jur etc.
Nimic de zis. Îngrijorarea oamenilor era cumva legitimă. Nu toți citeau ziarele. Mai ales că de atâtea ori s-a pornit ceva în țara asta și s-a lăsat baltă, încât sufli și în iaurt. Iar dacă se găsește și un politician care să ațâțe spiritele, pozând în apărătorul dezinteresat al oamenilor și copacilor, treaba e oablă. Sub conducerea directă a lui Oajdea, oamenii au protestat la Primărie împotriva lucrărilor. Termenul de ”manipulare” este cel mai potrivit. Concesionarea și lucrarea în sine au fost atacate în instanță și, implicit, blocate. Hotelul se împrumutase ca să facă parcarea. Normal, cu un proces pe rol, banca n-a mai dat niciun ban, iar totul s-a împotmolit.

Judecătorii au permis construcţia
A încercat Grecu să explice ce și cum. Că proiectul de refacere a parcului a fost avizat de Academia Română, pe care nu o interesează cine este primar sau cine este deputat. Că firma care a proiectat însuși metroul bucureștean a dat semnătură că blocurile nu vor cădea în groapă. Degeaba. Campaniile electorale au venit și au trecut. Oajdea a ajuns deputat și nimeni nu l-a mai văzut prin zonă. Procesul a fost în final pierdut, dar asta deja nu mai conta. Vorba aia, Oajdea îşi urcase sacii în căruță. Grecu a primit în final dreptul de a continua ce începuse. Zdruncinat de criză, ca toată lumea, omul a terminat până la urmă lucrarea. A inaugurat parcarea. A refăcut parcul.

Arată brici
Treceți pe-acolo de curiozitate într-o zi. Bănci, parc de joacă pentru copii, care nu exista înainte. Copaci replantați, așa cum scria în proiect, că un privat nu-și permite să se joace de-a puia-gaia, că obrazul lui înseamnă bani, nu voturi. Peste 10 ani, parcul va fi la fel ca la început și mai mult decât atât. Oajdea a uitat între timp de oamenii din blocurile din Piața Unirii pe care i-a scos în stradă. Totul a reintrat în normal.

Argumente simple
Dar ce ne-a venit cu povestea asta de luptă și sânge derulată pe parcursul a șapte ani? Păi, cam același scandal însoţeşte alt proiect de genul ăsta: parcarea dintre Teatrul Național și Mitropolie. La scară mai mare, este același lucru: un parc care va dispărea, o groapă, o astupare a gropii și un parc refăcut. Minim 300 de locuri de parcare, față de 200 la Grecu. Altă diferență ar fi că va fi făcut pe bani europeni, nu pe vreun credit bancar, să ai surprize că ți-l blochează. Adică ar trebui să se deruleze fără probleme, afară de clasicele întârzieri cu licitațiile, contestațiile, constructorii etc. Parcarea de la hotel Unirea este un exemplu cam ce poate face un privat chiar dacă este tocat mărunt de politicieni fără viziune. Cea de la Palas, un exemplu cam ce poate face alt privat dacă este lăsat în pace. Parcarea de la Teatru poate fi un exemplu de cam ce poate face o primărie pe bani europeni.

S-ar rezolva problema
Dacă se face şi parcarea subterană de la Teatru, atunci în mare parte problema locurilor de parcare din Centru e cam rezolvată. Am avea aşa: 200 de locuri la hotel Unirea, minim 300 de locuri de parcare sub parcul de la Teatru Naţional şi cele 2.500 de la Palas. Alături de acestea, mai sunt parcările supraterane administrate de Primărie: cea vizavi de Piaţa Unirii, la blocul cu agenţia CFR, de lângă Teatrul Naţional, cele din spatele Primăriei sau cele de la Hala Centrală. În condiţiile astea, şoferii vor avea unde să-şi lase maşnile când vin în centru, iar traficul auto se va descongestiona.