De nebuni îi plină lumea. Dar parcă în ultima vreme o tunat şi i-o adunat, dragii noştri, chiar în târgul Ieşilor cel plin de cultură. Ţâne să ne-o arate asta un omuştean care, să plâng doctorii, cheamă salvarea de câte trei ori pe zi, dându-se bolnav copt, numa-numa s-ajungă la spital. Acuma, cică omuleţu` cu pricina nici măcar nu dă telefon de-acasă (nu ştim dacă are unde sta, săracu`), aşa că alege locuri cu multă îmbulzală de prin târg, să prăvale pe jos, iară românu` milos şi cu spirit civic scoate repede mobilul de sună la SMURD, că-i grabă maximă. Ajunge omul la spital, iară când se face de internare ori de injăcţie, fuge de rupe pământu`, de nu mai ştie nimenea de unde să-l ieie. Şi uite-aşa să toacă bugetul cel strâmptorat de la Sănătate, oameni buni, de vro câteva luni bune, că omuşteanu cel spăriet cică n-ar fi la prima abatere din asta. Unde mai pui, că, în timp ce medicii aleargă după nebuni cari să cred bolnavi, altu` trece de la primu-ajutor direct la cel de deces, aşteptând salvarea. Acuma, nu putem decât să bănuim de ce fuge omu` din spital, atuncea când dă ochii cu doftorii. Că bani de taxă de internare n-are, de coplată încă nu să pune problema, iară de şpagă nici atât. Ne punem însă întrebarea: oare medicii de e salvare n-or greşit spitalul? Că te-ai încurcat odată, mai înţălegem, dar să nu-ţi dai seama că omu trebuie dus la spitalu cu dilimachi din Bucium, de-atâtea ori, asta nu mai e de râs, ci de plâns… (Spitalul de urgenţă)