* la început de an studenţesc, nu ne-am cutremurat nici la chitările trupei Vunk, nici la mişcările sinuoase ale dansatorilor contemporani din faţă de la UMF, ci de discursul pătrunzător şi plin de subînţelesuri al rectorului peste universitatea din dealul Copoului

Studenţie, plete creţe!, ne vine să exclamăm la început de an universitar ce tocmai şi-a deschis porţile pentru junii și junele care, mai acu vreo două-trei luni – unii și mai târziu -, scuipau în sân de frica examenelor de la Bac. Acuma, cu dosărelul blindat de note babane, emoţiile au trecut şi, vorba vamaiotului, de-aici „am să mă-ntorc bărbat”. Unii mai devreme, alţii mai târziu, după cum îi ţin balamalele, adică banii părinţilor şi creieraşul, după beţiile crâncene din cămin.

Dar ajunge cu nostalgiile şi datul cu părerea! Că începutul de an universitar nu înseamnă numai veselie şi halcă, aşa cum am văzut noi că se practică acum. Dansuri în pielea goală pe la Umefeu, din alea contemporane şi greu de priceput, sau ritmuri îndrăcite de chitară în genul Vunk, dar fără Antonia (ce păcat!), toate pălesc în faţa discursurilor pompoase ţinute de şefii universităţilor, ca să se laude ei cât de buni manageri sunt şi câtă grijă au ei faţă de răcanii de studenţi.

Kennedy are motive să fie mândru

Dintre toate discursurile, însă, unul singur ne-a atras în mod special atenţia. Nu atât prin lăudăroşenie ori, din contra, sobrietate, cât, mai ales, printr-un soi de „mea culpa” pentru o situaţie financiară care, deşi toată lumea ştie că e dezastruoasă, e ţinută încă la secret. Pentru cei care au participat la deschiderea anului universitar de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, aţi recunoscut probabil vorbele rectorului Vasile Işan, cel care ţine de ceva vreme frâiele celei mai vechi unversităţi din ţară, dar de al cărui mandat nu este, se pare, prea mândru. E drept că nici alţii nu sunt, drept pentru care rectorul nu s-a abţinut să le aducă aminte cârtitorilor, printre rânduri, că „mai sunt multe probleme de rezolvat”… Iar cum universitatea e fost zdruncinată şi de niscaiva scandaluri de plagiat de-a lungul timpului, nu am putut să nu remarcăm cum rectorul Işan a împrumutat câte ceva din discursul împuşcatului Kennedy, ăla de zicea că să nu întrebi niciodată „ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”.

Aşa şi cu Işan al nostru, care le-a transmis, deloc subtil, membrilor de prin Senat ori altor voci critice, că mai bine s-ar ocupa să facă şi ei câte ceva pentru universitate, decât să stea cu mâna întinsă după funcţii, lefuri babane ori rapoarte de activitate din partea altora. Că bani destui nu or să fie niciodată şi acelaşi lucru probabil se va întâmpla şi peste o sută de ani. Nu că încasările din cazări ori taxe de studiu ar fi mititele, de la zecile de mii de cursanţi la licenţă şi master, dar ăştia nu au cum să ostoiască sumele babane care trebuie îndesate în buzunarul ălora care se ocupă mai mult de proiecte pe fonduri guvernamentale ori europeneşti…

O minge la fileu pentru cine are gânduri de rectorat

Astea fiind zise, rectorul jucător nu s-a sfiit chiar să le arunce o minge la fileu adversarilor, vorbind chiar despre timpul scurt rămas până ce o nouă conducere va prelua universitatea din dealul Copoului. O fi la finalul celor doi anişori pe care-i mai are de păpat la cârma instituţiei, o fi mai puţin? Asta doar rectorul Işan poate să ne spună.

Noi sperăm, totuşi, să vină o echipă care să facă din prima universitate a ţării nu doar o fabrică de bani şi de diplome, ci una de oameni. Că din ăştia ducem tare lipsă în zilele astea…

Facultatea Mintală