Cine nu a cântat când era mic la școală celebrul cântecel „Podul de piatră”? Să vă aducem noi aminte măcar două versuri: ”Podul de piatră s-a dărâmat, A venit apa și l-a luat”. Cam așa cântă acum și reprezentanții unui centru comercial de la capătul orașului numit. Construit în urmă cu vreo șapte ani de un concern cipriot, complexul comercial de la capătul orașului a costat câteva zeci de milioane de euro. A fost anunțat ca un proiect grandios, lăsând impresia că Iașul se va lărgi până la Lețcani, sau chiar Podu Iloaiei. Timpul însă a demonstrat contrariul.
Emoții pentru TIR-iști
După șapte ani de la înființare, complexul comercial se confruntă cu o problemă majoră. Podul de acces peste calea ferată care a costat aproximativ zece milioane de euro se scufundă de la o zi la alta în pământul mlăștinos din apropierea Bahluiului. O bandă de circulație de pe pod a fost deja pe o porțiune bună închisă circulației. Mai mult, inspectorii în construcții au făcut o inspecție și au amendat deja dezvoltatorul cipriot. Asta pentru că pasarela prezintă un real pericol pentru clienți, dar în special pentru șoferii de TIR care vin să aprovizioneze magazinele din complex. Dezvoltatorul a apelat și la o echipă de experți în drumuri și poduri care a întocmit deja o expertiză nu tocmai favorabilă. Experții au concluzionat că unul din pilonii podului s-a lăsat în timp, printre cauze numărându-se terenul inundabil și umplutura de proastă calitate a pilonului.
Aprobare contra cost?
Partea bună este că pilonul poate fi consolidat. Partea proastă este că pentru reconsolidarea pilonului trebuie închis podul pentru o perioadă bună de timp. Partea bună este că traficul ar putea fi deviat pe jos, peste calea ferată, pe unde a și fost accesul când s-a construit complexul comercial. Partea proastă este că dezvoltatorul are nevoie de aprobare de la șefii ceferiștilor de la infrastructură. Și aici lucrurile s-au cam împotmolit. Și nu de o zi sau două. Ci de zile bune. Că dezvoltatorul ar fi trimis deja o cerere oficială către șefii de la Infrastructură și au primit un răspuns evaziv, gen se rezolvă nu se poate. Totodată, șefii de la infrastructură le-au dat de înțeles că deschiderea traficului peste calea ferată ar implica totuși și niște costuri. Ce fel de costuri, nici nou nu știm. Dar acum stăm și ne întrebăm, în urmă cu șapte-opt ani când se construia complexul comercial și accesul se făcea peste calea ferată, ce costuri au fost pentru aprobare? Întrebăm și noi din curiozitate. Nu dăm cu parul. Nu de alta, dar pot apărea din senin niște ispite sub pasarelă.
