Ca un veritabil director al unei fabrici de cărămizi, Iulian Mangalagiu, managerul firmei Brickston (fosta Ceramica) este convins că economia ieşeană are deja o fundaţie solidă, pe care se poate construi sănătos în anii următori, generându-se astfel fluxuri masive de cărămizi de bani pentru investitori. Mai multe detalii despre concepţia managerului ieşean despre economie şi finanţe aflăm din agenda sa de lucru.

• Privesc cu interes criza refugiaţilor din Europa şi, mai ales, sunt foarte preocupat de gardurile ridicate la graniţele Ungariei. Din păcate, micul întreprinzător Viktor Orban a ales să folosească nişte grilaje metalice pentru a se apăra de imigranţi. E clar, a trecut vremea bărbaţilor politici îndrăzneţi, care foloseau tone de cărămidă pentru a construi ziduri care au rămas în istorie. Unde eşti tu, Berlinule, cu zidul tău cu tot?
• Şi, totuşi, apropo de megainfrastructuri, ieri am primit o delegaţie de oameni de afaceri din Beijing care mi-au povestit că au apărut câteva fisuri în Marele Zid Chinezesc pe care vor să le căptuşească. Le-am făcut rapid o ofertă avantajoasă, pentru că trebuie să fii imediat pe fază cu chinezii, aceştia fiind în stare să înlocuiască tot zidul cu piese de Lego.
• Săptămâna viitoare trebuie să mă ocup de o mare comandă din Rusia, unde peste două mii de coşuri de fum ale caselor din periferia oraşului Omsk au fost distruse de Moşi Crăciuni care au vrut să coboare în stare de ebrietate în şeminee. Mi-au fost trimise mostre din cărămizile fărâmate şi mărturisesc că încă miroseau a scrumbie şi vodcă, atât de puternice fuseseră deflagraţiile.
• Am râs de m-am prăpădit de medicul meu, care mi-a spus îngrijorat că am pietre la rinichi. I-am recomandat să facă o radiografie şi la seiful meu, să vadă ce cărămizi de euroi am acolo! Aoleu, sper să nu apeleze la nişte colegi de breaslă şi să mă opereze într-o noapte când sunt anesteziat după vreun cockteil de afaceri.
• Un client bibliotecar mi-a propus să-i fac o casă cu pereţii formaţi din cărţi în loc de cărămizi. Proiectul m-a incitat, dar procedeele tehnice au fost foarte anevoioase. Hai, cu operele complete ale lui Dostoievsky ne-am descurcat, deşi acolo ne aşteptam la cele mai mari probleme, dată fiind rigiditatea materialului. Marea încercare a fost la final, când clientul ţinea morţiş să-i punem Legenda meşterului Manole deasupra grinzii. Evident, tot ce construiam ziua, se dărâma noaptea. Noroc cu dirigintele de şantier, care a aşezat una peste alta „Pas cu pas” şi „Primul pas” şi, brusc, casa a căpătat stabilitate, echilibru şi-o largă perspectivă către Europa.