Ieşeanul Andrei Muraru, istoric şi fost candidat din partea PNL Iaşi la alegerile europarlamentare din acest an, a devenit consilier personal al preşedintelui liberalilor, Klaus Johannis. Meticulos din fire, că doar a fost şef peste investigatorii comunismului din România, plus că va munci pentru un neamţ bine organizat, Muraru şi-a elaborat o strategie minuţioasă de lucru pe care i-a prezentat-o deja şefului său. Bârfa de Iaşi a pus mâna pe planul lui Muraru şi vi-l prezintă în exclusivitate.
“Domnule preşedinte, înainte de toate vă rog să-mi spuneţi cum preferaţi să vă prepar Fruştuckul de dimineaţă. În buna tradiţie a rigorii germane, eu v-aş recomanda 78,4 grame de pâine cu concentraţie de doar 12,5% gluten, peste care să aşterneţi un strat de Butter cu o grosime de circa 0,2 – 0,4 milimetri. Permiteţi-mi să vă menţionez că, din umilele mele cunoştinţe de istorie, ştiu că Otto Von Bismarck obişnuia ca la micul dejun să taie feliile de pâine în formă de acvilă, să mănânce şase ouă şi să bea un litru de vin roşu peste o friptură de fazan. Sunt convins că procurarea fazanilor nu va fi o problemă, pepiniera partidului fiind una prodigioasă. Apoi, permiteţi-mi să vă sfătuiesc începerea unor exerciţii de velocizare a discursului public, o prioritizare a cuvintelor vizavi de mimica facială, mai pe scurt: să spuneţi mai mult de două cuvinte pe minut! O altă rugăminte pe care v-o adresez este să-mi puneţi la dispoziţie un set de perii adecvate diferitelor obiecte de vestimentaţie pe care le veţi purta ziua şi, de ce nu, noaptea. Le voi utiliza cu delicateţe sau cu asprime, în funcţie de dispoziţia în care vă veţi afla. Vă recomand ca noaptea să purtaţi o pijama lejeră, de mătase, cu butoni de oţel, de un romantism războinic, specific legendei Nibelungilor. Vă mai sfătuiesc să aveţi mereu la îndemână discuri cu simfoniile lui Wagner, ele tonifică spiritul teutonic, oferindu-i gânduri de expansiune. După o audiţie a Walkiriei, veţi simţi o nevoie nestăvilită de a-l scuipa în cap pe orice adversar politic. Apoi, o idee ar fi să strecuraţi pe la emisiuni câte un cuvânt în limba germană, să nu uite lumea de ce vorbiţi atât de greoi. Bine ar fi să interpretaţi câte un yodler din când în când, aşa, ca să mai destindeţi atmosfera. N-ar strica nici un Bruderschaft televizat cu domnul Antonescu, măcar aşa, de ochii lumii. Corespondenţa cu doamna Merkel o puteţi lăsa în seama mea. De când am fost urecheat în cancelaria şcolii, am o dorinţă nebună de a face mişto de marile „cancelarii” ale lumii, buhuhuuu!”